Un asteroid care loveşte Pământul pare să fie scenariul preferat pentru filmele despre Apocalipsă, dar cauzele dezastrului final variază de la pandemii şi invazii extraterestre până la o variantă mai simpatică de sfârşit al omenirii, care include un roboţel ce rămâne în urmă să facă curat.

“Ne strecurăm, facem slalom printre sfârşituri de lume, nu doar în cinematografie, ci şi în realitate”, a declarat Tudor Caranfil pentru MEDIAFAX. “Teza (Apocalipsei, n.r.) apare de două-trei ori pe an şi suntem decepţionaţi că nu se mai termină, domnule, odată cu Apocalipsa asta”, glumeşte criticul de film.

Criticul literar Dan C. Mihăilescu a declarat pentru MEDIAFAX că atracţia pentru poveşti care au ca premisă o tragedie globală ţine de dorinţa oamenilor de a scăpa de temeri.

“Este o atracţie către propunerea asta a răului, moartea, ororile, către tot ce se abate de la bine. Este o autoexorcizare, să punem răul în prim-plan, cu premisa că nu se va întâmpla nimic”, a declarat criticul pentru MEDIAFAX. “Trebuia să fie sfârşitul lumii şi în 1999 şi nu a fost (…) plusezi pe rău, ca să nu te umpli de rău”, a adăugat acesta, glumind că, la sfârşitul fiecărei “apocalipse”, oamenii îşi regăsesc “bucuria şi speranţa că «nu e dracu atât de negru»”.

Departe de a fi un fan al acestui gen, Corneliu Porumboiu a apreciat că filmele despre sfârşitul lumii sunt de succes “în măsura în care oamenii se tem de moarte”. “Vinde orice ţine de moarte , de trecere”, a adăugat regizorul pentru MEDIAFAX.

New York Daily News scrie că “există moduri mai rele de a întâmpina Apocalipsa maya decât să priveşti filme care au ca temă chiar sfârşitul lumii” şi oferă câteva titluri de vizionat, când vine vorba de scenarii despre finalul umanităţii.

De la premisa unor războaie ce vor distruge Pământul, venirea unor civilizaţii străine ce vor supune rasa umană până la dezastr