Mâine vine sfârşitul lumii. Cel puţin aşa spun indivizii care nu au altceva de făcut decât să se ocupe cu interpretarea a tot felul de calendare şi a tot felul de profeţii. Sigur, oamenii cu pricina încearcă şi ei să câştige o pâine pe seama credulilor care nu au nevoie de prea multe informaţii pentru a se lăsa pradă teoriilor care de care mai elucubrante. Dacă îmi amintesc eu bine, un idiot de pastor american a profeţit şi el sfârşitul lumii cu ceva vreme în urmă, iar când a văzut că n-a apărut niciun fel de catastrofă, nu a mai ştiut pe unde să scoată cămaşa. De asemenea, am auzit pe diverse posturi de ştiri, că speriaţi de apocalipsă unii, mai slabi de înger, au început să se sinucidă. În Belgia, Franţa, Elveţia şi Canada, ca să dau doar câteva exemple găsite la o simplă căutare pe Google, au apărut şi secte de sinucigaşi care au şi reuşit să-şi pună în aplicare planurile. Curată nebunie.

De fapt, sfârşitul lumii a avut loc de foarte multe ori. Pentru daci, sfârşitul lumii a fost atunci când au fost cuceriţi de romani, pentru bizantini, sfârşitul lumii a fost la căderea Constantinopolului. Primul Război Mondial a însemnat, la fel, sfârşitul lumii pentru milioane de oameni de pe planetă, la fel cum s-a întâmplat şi cu cel De Al Doilea Război Mondial. Şi nu mă refer aici doar la victime, mă refer la destinele influenţate de aceste evenimente. Mai aproape de zilele noastre, Revoluţia din 1989 a însemnat sfârşitul unei lumi, iar la 11 decembrie 2001 a fost sfârşitul altei lumi.

În concluzie, până acum omenirea a avut parte de nenumărate sfârşituri şi începuturi, aşa că nişte profeţii de felul celor vehiculate zilele acestea prin presă nu ar trebui nici măcar să fie băgate în seamă. Pentru mulţi dintre noi, din păcate, sfârşitul lumii a ajuns să fie atunci când se scumpesc benzina, gazele, mâncarea şi toate cele necesare traiului de zi cu zi, atunci câ