Motto: „Voi sunteţi urmaşii Romei?” (M. Eminescu, „Scrisoarea III”)
La nici o săptămână de la alegerile parlamentare în care USL-ul a obţinut un rezultat peste aşteptările oricărui optimist, atrăgând atenţia oricui că pumnul poporului este nimicitor, o parte dintre cei care se învârt în jurul politicii au trăit şi prima dezamăgire: s-a zvonit, apoi s-a confirmat, că premierul aşteptat, despre care s-a făcut prea multă vorbă, a avut o întâlnire cu liderii UDMR, eveniment cu efect răsunător asupra celor care le hărăzise o binemeritată pauză la guvernare secuio-maghiarilor.
Pare că la această întâlnire, Ponta le-a întins secuio-maghiarilor un deget, suficient ca liderii UDMR să-i tragă toată mâna şi să ceară participarea la guvernare, cu cel puţin un minister. Pe ce se bazează UDMR? Pe tupeu şi pe sprijin de la nivel înalt, atât în ţară, cât şi din exterior, de la UE. Nu de-a surda se tot ducea domnul Băsescu în secuime. Când le-a spus să nu iasă la vot, n-au ieşit, şi cât au fost la guvernare cu partidul prezidenţial au îndeplinit programul de austeritate impus de mai marii Europei, România devenind cobaiul pe care s-a făcut acest trist experiment. Toate ca toate, dar când am auzit că cei care au fost la toate guvernările se adresează, prin Peter Kovacs, Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, aflat tot în mâna „discriminaţilor”, pentru a-l pedepsi pe academicianul Dinu Giurescu pentru ce-a spus el ca român cu demnitate, mi-am zis că mare greşeală s-a făcut, încălzind şarpele la sân. Oare românii din ţinuturile secuizate (insist, nu Ţinutul Secuiesc!) nu sunt discriminaţi de minoritarii secuio-maghiari care nu se mai satură de privilegii şi hatâruri? Ce putem zice când vom vedea pe UDMR-işti la guvernare? Vom spune ce trebuie spus: UDMR i-a cooptat şi pe USL-işti la guvernare, le va da nişte posturi de ochii lumii şi vor fi obligaţi, pen
