Nici n-a venit bine Crăciunul, că nu m-am putut abţine să nu mă uit la... tradiţionalele filme de Crăciun. Acestea au, de obicei, o serie de caracteristici comune, la îndemînă: abundă în decor de sezon, cu brazi, globuri, cozonaci, zăpadă; au o problemă morală la mijloc, pe care spiritul Crăciunului o rezolvă, pînă la urmă, şi cei rătăciţi se cam întorc pe căile juste; sînt comedii, de familie.

Anul acesta am dat cel puţin peste un film care se potriveşte mai puţin şi mai pe departe tiparului sus-menţionat: Noel (2004, în regia lui Chazz Palminteri, cu Susan Sarandon, Robin Williams, Penélope Cruz, Alan Arkin). Dilemele şi reformările morale sînt, evident, prezente şi aici. Dar mai puţin vizibil e festivismul idilic din alte filme: personajele sînt mai curînd oameni singuri, care nu au cu cine să-şi petreacă Crăciunul.

DE ACELASI AUTOR Listă de cadouri Mica doză de transcendent Decembrie timpuriu Viaţa-n poze Iar locul în care se întîmplă mare parte a acţiunii nu e uriaşa casă de familie decorată excesiv cu moşi, oameni de zăpadă şi luminiţe, ci... un spital. La spital, loc de tranziţie între viaţă, moarte şi, de ce nu, înviere, spaţiu în care se vehiculează atît suferinţa, cît şi speranţa, se întîlnesc cele trei fire narative şi personajele implicate în ele.

Desigur, o decoraţiune de Crăciun tot e vizibilă: şi anume, un înger, făcător de minuni, care învie, pentru scurt timp, un muribund, o vindecă, măcar temporar, pe mama lui Rose (Susan Sarandon) de Alzheimer şi-i găseşte lui Rose un iubit. Un alt înger îl ajută pe partenerul Ninei (Penélope Cruz) să nu mai fie gelos şi să-nveţe cum să se poarte într-o relaţie pe... viaţă. E interesant şi cel de-al treilea fir narativ, cu un tînăr căruia spitalul i se pare locul cel mai potrivit pentru a petrece sărbătorile, fiindcă atunci cînd fusese copil într-o familie ostilă, cel mai frumos Crăciun şi-l se