Îți scriu pentru că mă scoți din sărite, pur și simplu! Nu mai rezist! Orice site important deschid, ești acolo! Orice ziar care, chipurile, se respectă are sigla ta undeva. Nu aruncată într-un colț, ci mare, frumoasă, strălucitoare, că doar vorbim de aur, nu? Orice televiziune care contează încerc să urmăresc, îți văd reclamele. Reclamele acelea pentru care oamenii simpli primesc o căciulă de bani să spună niște minciuni incredibile. De unde știu că e vorba de minciuni? Păi, am două motive solide. Primul ar fi că, dacă nu ar fi niște minciuni, atunci oamenii nu ar fi plătiți. Dacă la Ploiești ar veni un investitor care ar vrea să ofere o mie de locuri de muncă și ar avea o activitate cu care nu ne pune viețile în pericol, investitorul ăsta nu ar avea nevoie de reclame, pentru a ne convinge să-l primim aici. I-am oferi gratuit spații largi, în presă, pentru binele pe care-l face orașului, prin reducerea ratei șomajului. Or, la Roșia Montană, lucrurile nu stau deloc așa. Acolo, oamenii sunt atât de săraci, încât pentru bani acceptă și ca activitatea ce urmează să se desfășoare să le afecteze sănătatea. A lor, a copiilor, a nepoților.
Al doilea motiv pentru care scriu asta, dragă Gold Corporation, este că pe mine, Dragoș Pătraru, nu m-ai cumpărat încă. Să-ți fie rușine! N-oi fi eu vreo sculă, dar am și eu publicația asta de doi lei, conduc o televiziune, cea mai importantă din Prahova, spun sondajele, și mai apar și la România TV, destul de des. Prea des, spune nevastă-mea. Pe mine de ce nu vrei să mă plătești? Nici măcar nu e scump, în comparație cu sumele pe care le-ai dat pentru a asigura pacea cu ai mei colegi de la București, care văd că preferă să fie înjurați de Gigi Becali, decât să se spună la ei în studio ceva rău despre subiectul Roșia Montană. Mă distrez copios când în vreun platou de televiziune vine vorba despre acest subiect. Dacă ar fi ameninț
