Preşedintele mai are puţine pârghii de manevră în faţa unei majorităţi atât de covârşitoare, cum este cea a guvernării USL şi singura lui speranţă pentru revenirea pe scena reală a puterii ar fi un divorţ al socialiştilor de liberali.
Traian Băsescu se află aproape de colţul tăblii de şah, acolo unde urmează inevitabilul mat, dacă adversarul nu greşeşte grosolan sau dacă partida nu se întrerupe brusc din cauza unor evenimente imprevizibile. Preşedintele nu are prea multă răbdare, dar deocamdată este nevoit să joace în defensivă, până va găsi o falie în jurul căreia să sape groapa USL sau o cale prin care să-l discrediteze pe primul ministru şi apoi să relanseze lupta pentru putere în PSD.
Dacă îl va accepta, însă, pe Victor Ponta ca partener politic s-ar putea să-l înveţe alte strategii, de pildă că "puterea nu se împarte", un sfat pe care i l-a dat acum 40 de ani preşedintele Franţei, George Pompidou, mai tânărului său confrate Eduard Balladur, devenit premier la începutul anilor 1990. În cazul în care nu va reuşi să-l convingă de importanţa acestei axiome politice, Traian Băsescu va fi nevoit să rămână în umbră, până când USL se va destrăma în mod natural: fie după începerea negocierilor privind modificarea Constituţiei, fiindcă PNL şi PSD au opţiuni diferite privind alegerea preşedintelui (liberalii vor un preşedinte ales de parlament, în vreme ce socialiştii preferă unul ales prin vot direct, cu puteri bine definite), fie cu cel puţin un an înaintea alegerilor prezidenţiale din 2014, pentru că cel mai mare partid autohton va dori să aibă propriul candidat în această cursă şi nu să meargă pe mâna lui Crin Antonescu.
Traian Băsescu va fi în orice arhitecutră guvernamentală ţapul ispăşitor al nemulţumirilor populare şi eventualele eşecuri guvernamentale sau noile măsuri de austeritate vor fi decontate tot pe spezele preşedintelui, atât de
