A escaladat cinci vârfuri de peste 8.000 de metri. A adus alpinismului românesc glorie şi faimă internaţionale. A inspirat regizori de film. Zilele trecute, Horia Colibăşanu şi-a invitat prietenii, admiratorii, dar şi iubitorii de munte să le povestescă despre cea mai recentă expediţie a sa, cea pe vârful Kangchenjunga, din Nepal, al treilea vârf al lumii.
Spre Kangchenjunga, al treilea vârf al lumii
La sfârşitul lunii martie, Horia Colibăşanu împreună cu alţi doi alpinişti, Peter Hamor şi Adrian Vălean, şi o echipă multinaţională au plecat spre Kathmandu, capitala Nepalului, unde s-au oprit înainte de a porni în escaladarea muntelui. După două săptămâni, au ajuns la tabăra de bază, aflată la o altitudine de 5.400 de metri. „Timp de şapte zile, am urcat aproape în fiecare zi câte un munte. Abia apoi am ajuns la tabăra de bază, fără probleme medicale. Ne era, totuşi, teamă să nu răcim şi să nu ne accidentăm”, povesteşte alpinistul. Acolo, în prima tabără, au cunoscut doi italieni, doi chilieni şi o echipă de spanioli. Dacă echipa italiană, ambii alpinişti în vârstă de 50 de ani, „urca mai bine decât noi, care eram mai tineri”, chilienii le-au făcut viaţa grea, îşi aminteşte alpinistul timişorean: „Echipa din Chile n-a vrut să muncească deloc şi a trebuit să facem noi munca lor. Pe munte nu există rasism, toţi suntem oameni, însă cei doi au depăşit orice limită”.
Au făcut un scurt popas, cât să-şi targă sufletul, şi la cea de a doua tabără, amplasată la o altitudine de 6.500 de metri. „Acolo exista un munte intermediar, de 6.000 de metri. Acesta trebuia escaladat, şi se cobora în vale, ca mai apoi să înceapă ascensiunea spre vârful Kangchenjunga”, povesteşte Horia Colibăşanu. Însă au început să apară problemele... „ La un moment dat, spaniolii au fost prinşi într-o avalanşă. Nimeni nu se aştepta să se întâmple chiar acolo
