A plecat în faţa ghişeului, cu banii pregătiţi. Impozitul pe maşină, pe casă, plus o amendă pentru parcare. Trag zâmbind o suduială, doamna îmi numără bancnotele şi zâmbeşte şi ea. Iau mecanic chitanţa care stabileşte că-s cetăţean model şi după doi paşi o arunc la coş: de fapt m-am hotărât: mi se rupe de azi înainte.
Vor să folosească banii pentru borduri pe Magheru? - să fie sănătoşi. Vor mai multe secretare şi şoferi? - oricum nu-i interesează ce zic. Vor prezervative cu gust de căpşuni? - aici aş putea să le dau un pic concursul, că-s viril şi de bună credinţă.
Cu gândurile astea mi-am plătit impozitele. La televizor erau ştiri cu Becali, noua revelaţie a Parlamentului României. Omul zicea despre cum să fie el preşedintele unui partid istoric. Mai zicea cum vrea să fie în Comisia Juridică şi blonda de la tv îi atrăgea atenţia că n-are studiile potrivite – de fapt, n-are niciun fel de studii, dar asta n-a mai zis blonda: şi ăsta urla că el e cavaler al dreptăţii şi ceva cu Messi şi cu Ştefan cel Mare.
Lângă mine, un domn. Se uită şi el la televizor. Numără un foştolog de bani şi-i întinde plictisit: număraţi-i dumneavoastră. Pe domnul ăsta îl ştiu de la ştiri: om de afaceri aproape băgat în faliment: a făcut nişte şcoli şi statul nu i-a mai dat banii. L-am văzut acu ceva timp la ştiri comentând că în urma lui rămân o sută de familii fără bani. Atunci era vehement, suduia de mama focului şi arăta facturi respinse.
Casiera îi întinde restul şi o chitanţă – care ajunge la coş, chitanţa lui lângă chitanţa mea.
Afară e frig. Mă moşmondesc să-mi închei canadiana şi îl aud cum vorbeşte la telefon: le-am plătit şi pe astea, 'tu-le mama lor. Apoi zice că a luat şi pâine şi că mai trece o dată prin piaţă.
Mi-ar plăcea ca la ghişee să fie câteva camere ascunse şi firele să ducă direct la guvern. Să vadă şi ăia de la USL cum lumea se uită l