Suntem intr-o situatie neobisnuita. Care ar avea un precedent doar in primii doi ani dupa evenimentele din 1989. Dupa ce FSN a ingenuncheat, literalmente, la vot partidele istorice. Obtinand un scor naucitor. Si ce s-a intamplat atunci? S-au declansat, in interiorul FSN, un fel de dureri ale facerii. Sa ne amintim: atunci si in aceste conditii, s-a nascut Partidul Democrat. Cu Petre Roman in frunte. O putere prea extinsa a nascut, din interiorul ei, o contra-putere. Dar acum? Este posibila repetarea aceluiasi fenomen?
Raspunsul, la prima vedere, este negativ. Din simplul motiv ca nu avem de-a face pur si simplu cu un partid care a obtinut aproape 70 la suta dintre mandatele parlamentare. Nu avem pur si simplu de-a face cu o majoritate zdrobitoare a unei singure formatiuni politice. In realitate, puterea este alcatuita din doua partide mari, PSD si PNL, si doua partide mici, PC si UNPR. Asa ca aparitia, in interiorul USL, a unei miscari centrifuge de natura sa construiasca, mai intai, o forma de rezistenta, apoi, o forma de opozitie si, in final, un partid nou nu ar avea nicio ratiune. Desi un precedent ar exista si in acest sens. Sa ne amintim ca asa-zisii independenti, care, mai tarziu, au format, fara sa fi trecut prin alegeri din interiorul Parlamentului, UNPR, au pornit totusi dintr-un singur partid. Care nici macar nu ocupa prima pozitie. Si, in plus, PSD se alfa atunci in opozitie. Numai ca ratiunea de a fi a UNPR a fost alta. Formatiunea politica s-a constituit, mai intai, pentru ca mai multi politicieni PSD au intrat in conflict cu conducerea partidului si au plecat sau au fost plecati si, apoi, fiindca Traian Basescu i-a ajutat, chiar incalcand legile statului, cu intentia clara de a macina PSD.
Daca analogia cu UNPR nu functioneaza, daca acceptam ideea ca nu este vorba de un singur partid, ci de patru, atunci singura ipoteza in care exista pe
