În articolul „Scriitori fără corp“ puneam în discuţie felul în care sînt prezentate personalităţile culturii române în şcoală: fie că sunt scriitori sau oameni de ştiinţă, ei sînt reduşi la o efigie solemnă, la un profil prelucrat bombastic, în clişee preţioase, goale de orice semnificaţie. Din bancă, şcolarul vede elita ţării ca pe o expoziţie de tablouri cocoţate la mari înălţimi, aşa încît abia dacă poate întrezări eticheta cu numele şi anii de viaţă ai celui prezentat. Spuneam atunci că n-ar fi rău ca biografiile scriitorilor, cu succesele şi eşecurile lor, cu neputinţele şi izbînzile lor, cu greşelile sau faptele lor însemnate, să ocupe un loc mai larg în programele şcolare.
Domnul Cezar Mihai Pîrlog aducea, în comentariul său pe marginea articolului, cîteva legitime contraargumente soluţiei propuse de mine: 1) Ar fi o eroare să mutăm accentul de pe opera – ştiinţifică, artistică, sportivă – a mode-lelelor invocate, pe viaţa lor personală, în faţa unor elevi şi-aşa asaltaţi de tabloide şi dive de carton. 2) Atribuţiile din „fişa postului“ oricărei personalităţi prezentate n-au de-a face cu viaţa personală a acesteia. Importante sînt isprăvile făcute în numele titlului obţinut, şi nu aventurile private. 3) Mutînd accentul pe viaţa privată a marilor creatori, şi nu pe munca lor, încurajăm un anumit gust pentru detalii picante, personaje promovate de ziarele de scandal, falsele valori.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV No comment Un proiect curajos Un plagiat uriaş, mai greu de desluşit decît atomii Admit, mai întîi, că, punînd astfel în balanţă meritele spirituale şi viaţa privată, domnul profesor are, neîndoielnic, dreptate: sigur că e important ca Eminescu să rămînă în memoria elevilor nu ca un tînăr nefericit în amor, ci ca un inovator desăvîrşit al limbajului poetic. Dar în apărarea propunerii mele am de spus următoarele: 1) Motivul pentru ca
