Istoria colectivă a societăţii româneşti se mişcă, în continuare, sub impactul şi impulsul evenimentelor din Decembrie 1989. De la fracturile structurale ale lumii noastre politice şi pînă la modul în care suntem priviţi şi trataţi din afară, totul este doar spaţiul creat de consecinţele acelor evenimente. Un spaţiu care continuă să se modifice, să se onduleze, să se întoarcă asupra lui însuşi, precum un şarpe care îşi înghite coada sau, mai complex, precum acea suprafaţă specială, cu doar o singură parte şi o singură componentă de graniţă, descoperită de geniul matematic al lui August Ferdinand Möbius, pe la 1858.

Prea multe au rămas necunoscutele acelor evenimente, iar trecerea anilor nu pare să ajute la clarificarea lor, ori a noastră. Cert este, însă, că ele au fost rezultatul adunării temporare, a intersectării şi a risipirii unor fluvii de energie, aspiraţii, valori, speranţe şi vieţi umane care au produs un impact uriaş, sub a cărui forţă nu doar s-a prăbuşit un regim, convins că stăpîneşte pentru vecie Puterea, ci mult mai mult, au fost create elementele de bază şi structurile primare în care să se poată exprima o altă lume. Rîurile au curs împreună, măcar o perioadă, dar au refuzat, atunci ca şi astăzi, să se adune în aceeaşi mare. Dintre ele, componenta anti-comunistă este, de departe, cea mai puţin cercetată şi tot pe atît de puţin înţeleasă.

Să observăm, pentru început, că manifestarea ei în spaţiul social al României ne apropie, paradoxal, mai mult de Rusia decît de Occidentul Europei! În Polonia, acolo unde se află originea schimbărilor care vor ajunge în România abia în Decembrie 1989, comuniştii primesc un loc la masa negocierilor politice care vor decide etapele drumului spre viitorul non-comunist al Poloniei! Ceea ce contestă opoziţia, mai ales cea întruchipată de mişcarea lui Walesa, este doar monopolul comuniştilor asupra puterii şi î