Prea Onoraţi şi Prea Cucernici confraţi în Preoţie,

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Şi Cuvântul s-a făcut trup (Ioan 1, 14), astfel sintetizează apostolul şi evanghelistul Ioan în Evanghelia sa ceea ce sărbătorim cu toţii în aceste zile: faptul că Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, adică faptul că a devenit unul dintre noi; în toate asemenea nouă, în afară de păcat (cf. Ev 4, 15). Cum este posibil acest lucru, nu putem şti, nu putem înţelege cu mintea noastră umană.

Acest mister îl putem însă înţelege doar cu ochii credinţei, îl putem accepta şi îl putem mărturisi cu încredere, în acelaşi mod în care îl exprimăm şi în mărturisirea noastră de credinţă: Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut – asemenea cu tine şi cu mine – aşadar de o fiinţă cu Tatăl. Crăciunul este din acest motiv o sărbătoare a credinţei, o solemnitate dogmatică care se află situată departe de orice romantism şi de orice prezentare idilică. Din acest motiv singurul nostru răspuns la chemarea acestei sărbători poate fi: Veniţi să-L adorăm!

Crăciunul este şi sărbătoarea familiei, a Sfintei Familii. Fiul lui Dumnezeu se naşte dintr-o femeie, care este în acelaşi timp mamă şi fecioară. Isus are o mamă, la fel ca tine şi ca mine, ea L-a purtat în sânul ei şi L-a născut, însă cu toate acestea, Isus, Fiul ei, nu are un bărbat drept tată. Deşi Iosif este prezent la ieslea lui Isus, el nu este tatăl copilului. Tatăl pruncului este însuşi Dumnezeu, de la El L-a zămislit Maria, de la Duhul Sfânt, prin lucrarea lui Dumnezeu, la care nici un lucru nu este cu neputinţă (cf. Lc 1, 37). De aceea, pe bună dreptate poate afirma sfântul Augustin: Maria L-a zămislit pe Isus mai întâi în credinţă, înainte încă de a-L fi zămislit în trup (cf. Sermo 215, 4: PL 38, 1074).

De aceea Crăciunul trezeşte în noi toţi amintiri