de Alexandra CHEŞCU
Ioan VIDRIGHIN
20 decembrie 2012 22:46
0 vizualizari
A-A+
O viaţă de om are de toate. Bucurii şi necazuri. Mai multe zile negre decât luminoase, de–ar fi să ne gândim mai bine. Dar nimeni nu poate spune ce–i aia nenorocire până nu s–a întâlnit cu boala, şi mai ales cu boala propriilor copii. Viorica Lăcătuş din Sibiu ştie prea bine cum e şi, deşi şi–a purtat cu îndârjire crucea, spune că nu mai are putere să o ducă. La ea şi la cei cinci copii ai ei am poposit, cu daruri pentru Crăciun, tot în prima zi a campaniei "Crăciunul vine cu Tribuna".
Un copil este o binecuvântare pentru orice familie. Una mare, toate speranţele părinţilor fiind întrupate în acel ghemotoc de om. Ce te faci însă când soarta îi este potrivnică bucuriei tale şi îţi pune în braţe nu unul, ci cinci copii bolnavi? Multă durere şi chin trebuie să simtă sufletul de mamă al Vioricăi Lăcătuş, de fiecare dată când îşi vede cinci copii din şase loviţi de nenoroc. "Am şase copii dintre care cinci cu handicap. Trei de gradul I şi doi de gradul II. Sunt nevăzători, iar unul dintre ei are şi handicap neurolocomotor. Până acum a avut 18 operaţii.", ne destăinuie Viorica Lăcătuş. O supără tare că, deşi ajunşi la vârsta maturităţii, copiii ei sunt, din pricina bolii lor, dependenţi de ea, începând cu Elena de 26 de ani, care este şi cea mai tânără, şi continuând cu Laurenţiu de 27 de ani, Vasile, de 32 de ani, Adrian de 34 de ani şi Florin care are 35 de ani. Copiii stau cu părinţii şi alături de cele şapte suflete cresc şi doi dintre nepoţii Vioricăi - Denisa, de doi ani şi Cătălin, de 13. Toţi laolaltă, nouă oameni, care trebuie să se descurce şi să trăiască din 2.000 de lei, bani cu care se plătesc medicamente, taxe, mâncare şi tot ce trebuie într-o casă.
Dar de-ar fi numai asta...
"Soţul meu, Constantin Lăcătuş, este în pe
