“Acordul de cooperare şi bună guvernare” dintre Traian Băsescu şi Victor Ponta, semnat în prezenţa martorului Crin Antonescu (care recunoaşte “relaţia”, dar nu e de acord cu ea) va fi un nou prilej, pe termen scurt, de a confirma că în ţara noastră, cu politicienii noştri, nici o înţelegere nu poate fi luată în serios. Textul acestui acord e cel puţin bizar ca formă şi de-a dreptul ilar, ca fond. Scopul este la fel de îndoielnic. Limbajul atât de scorţos, construcţiile forţate, abundenţa unor termeni neadaptaţi limbii române te fac să crezi că e un text tradus. Tocmai de aceea, “traducerea” e foarte stângace şi ar putea fi pusă sub semnul: traducere neautorizată. De la primul paragraf (ca exemplu: “În condiţiile situaţiei de coabitare din România între Preşedintele ales, Traian Băsescu, şi Guvernul USL, se convine următorul acord de coabitare şi guvernanţă, pentru a crea mecanismul funcţional al coabitării şi a asigura guvernanţa eficientă a ţării) până la ultimul, totul sună neromânesc. Fondul devine şi mai suspect. Textul pare a fi scris pentru persoane dintr-o ţară unde nu există legi, Constituţie, bună creştere. Tot ce scrie acolo se regăseşte deja în legi fundamentale, cum ar fi Constituţia, iar alte asumări ţin de educaţia de acasă, cea de bază, la care se adaugă o conduită implicită şi explicită la care ar trebui să adere, în mod obligatoriu, cei care acceptă o funcţie publică. Pentru că cei doi îşi promit că: “Părţile vor îmbrăţisa reguli minimale de adresare respectuoasă, cu referire directă la funcţia partenerului şi la adresarea la plural”. Scopul textului e şi mai discutabil. Era suficient ca cei doi să fie de acord să respecte Constituţia şi să încerce, în timpul liber, să frecventeze un curs al bunelor maniere, în cazul în care simt că nu au deprins, până la vârsta pe care o au, reguli de bună purtare în spaţiul public. Victor Ponta şi-a asumat o r