De ce cumpără românu’ mai mult decît are nevoie? De ce e românu’ risipitor? Şi, mai grav decît toate: de ce aruncă românu’ mîncarea? Iată cîteva întrebări îngrijorate şi îngrijorătoare care mi-au fost adresate zilele acestea în calitatea mea de „specialist în românu’“. Na belea! – şi-a zis în barbă specialistul de mine, nu ştiam că mai avem şi hibele astea. Păi, dacă zăpada iar ne-a adus „imagini apocaliptice“ şi tot vine sfîrşitu’ lumii, maică, barem să ne prindă cu burta plină – am dat eu să răspund, pe măsura întrebărilor. N-a ţinut, jurnalistul român vrea răspunsuri clare şi precise. Mă aşteptam ca la sfîrşit să întrebe şi „cine e vinovat?“.
DE ACELASI AUTOR A fost sau n-a fost? - despre societatea deziluziei Izmenele bătrînului domn Ciobanul şi expertul Carne de nimic Să le luăm însă pe rînd. De ce cumpără românu’ mai mult decît are nevoie? – se miră jurnalistul. Păi, pentru că voi îi repetaţi asta de şapte ori pe serial – răspunde specialistul. E simplu: se cheamă economie de piaţă, publicitate, consumerism, adică tot ceea ce ne-am dorit cînd nu aveam şi criticăm acum cînd avem. Întrebarea este deci uşor ipocrită: dacă n-ar mai cumpăra, voi n-aţi mai vinde publicitate. Sigur, încă nu ne-am ieşit cu totul din bulimia postcomunistă şi nu ne-am reglat întru totul raţional ispitele la necesităţi şi posibilităţi, dar criza a avut grijă să ne aducă cu picioarele pe pămînt, astfel încît nu prea ne mai aruncăm la cumpărături necumpătate. Întrebarea este deci şi uşor falsă...
Mai departe: de ce aruncă românu’ mîncarea? Asta e cu trimitere directă la sărbători, bag eu seama. Adică de ce intră românu’ în frenezia porcăriilor de Crăciun? Păi, pentru că e Crăciunul!
Să detaliem însă puţin. Dacă v-aţi uita în farfuria „românului“, şi în restul anului, aţi vedea că este mai mult goală decît plină. Şi tocmai de aceea, dorinţa de a avea măcar de sărbători o
