Dacă nu venea Victor Ponta Luni seară într-un studio TV ca să fie tras de limbă de jurnaliştii curioşi, probabil că n-am fi ştiut niciodată cum s-a făcut de l-a nominalizat (fără să-l întrebe!) Băsescu, în ciuda tuturor jurămintelor că nu va face nici mort aşa ceva.
Dar, uite că a făcut-o, ba chiar pentru a doua oară! Ce l-a îmblânzit pe preşedinte? Un acord scris, semnat de cei doi protagonişti ai celui mai longeviv scandal din politica românească, Miercuri, cu prilejul reuniunii de taină de la Cotroceni, în care “Pisicul” se angaja să respecte instituţiile statului de drept, să-şi aţintească privirile spre Vest şi să respecte Constituţia.
După asta, cei doi s-au dus la Bruxelles unde Băsescu le-a dat vestea cea bună “prietenilor săi, liderii europeni”, că în România lucrurile intră în normal şi că pericolul unei noi suspendări este înlăturat. Cel puţin până la anul.
Mulţi au rămas, totuşi, nesatisfăcuţi. Marea aşteptare ţinea de ce fel de tertip va găsi preşedintele pentru a nu-l nominaliza pe Ponta. Aproape nimeni nu şi-a închipuit că obstinaţia cu care Băsescu a ţinut cu dinţii de articolul ăla din Constituţie care nu-i dădea voie să nominalizeze propunerea unei coaliţii nu are un suport concret, o scrisorică pierdută, ceva cu care să meargă la Răsboiu’… Probabil însă că semnalele pe care le-a primit de la susţinătorii săi din vremea suspendării au fost sufficient de clare: basta şi la treabă!
Dacă Ponta se poate mândri cu faptul că este, practic, primul premier ales, cu o majoritate zdrobitoare, nu se poate lăuda că îşi poate pune în operă toate ideile. Două mi se par a fi marotele sale: alăturarea UDMR la guvernare şi recompensarea lui Oprea pentru trădările sale în serie! Ideea europeană a unei aripi populare într-un guvern socialist-liberal a fost rejectată de aproape toţi colaboratorii săi! Au cântărit greu în ac
