Dacă timpul ar curge în toate direcţiile, că în romanul Skepsis al lui Stelian Tănase ori ca în Vieţile paralele, romanul Florinei Ilis, ambele construcţii culturale postmoderne, cu un sens ascuns sub imensă documentare, care vor incita şi deruta cititorii, şi dacă aş fi putut consilia juriul pentru Cartea Anului 2013,aş fi adăugat (cel puţin pe lista nominalizărilor), romanul lui Radu Aldulescu, Cronicile genocidului, memoriile lui Ion Ianoşi. Internaţionala mea. Cronica unei vieţi şi cartea de critică literară a Sandei Cordoş, Lumi din cuvinte. Reprezentări şi identităţi în literatura română postbelică. Sper că ele vor apărea pe următoarele liste de premii.

Mai mult ca altădată, romancierii par să fi trimis editurilor foarte târziu manuscrisele, astfel încât,abia după Gaudeamus s-a putut vedea cât de diversificată este, totuşi, ficţiunea în 2012. Mă grăbesc să menţionez romanul lui Filip Florian, Toate bufniţele pe care l-am citit cu o mare plăcere, la fel ca Hotel Universal, debutul ca romancieră al Simonei Sora cu o carte de atmosferă, bine articulată,şi, fireşte, cele amintite mai sus: Vieţile paralele şi Skepsis (poate cea mai bună carte a lui Stelian Tănase, un romancier,după părerea mea, insuficient citit, nedrept clasat).

Diavolul este o constantă a anului, prezent în cel puţin trei romane (unul dintre ele este savurosul Nepot al lui Dracula, semnat de Alexandru Muşina, scos la Editura Aula). Aş mai aminti şi obsesia trilogiei cu romane „detaşabile” şi personaje care trec de la o carte la alta. (Radu Aldulescu, Stelian Tănase).

Sper că, şi după Morţii mă-tii, un cristian va continua să scrie proză, fiindcă am auzit vocea unui prozator (care însă, la cartea a doua va avea nevoie să se reinventeze).

Sunt, de asemenea, sigură că din selecţiile anului nu poate lipsi cartea lui Mihai Iovanel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o mono