Nu ştiu dacă faci bine sau rău declarând: „Dacă eşti invitat la o petrecere de Crăciun în România şi ai filmat până la ora 2 dimineaţa, iar la petrecere se bea şi multă tărie, în timp ce tu încă te crezi Ghost Rider, atunci se poate dezlănţui infernul".
Bine, rău, oricum faci valuri. Suntem un popor atât de complexat de dimensiunile sale, încât, ori de câte ori un film american are acţiunea la noi sau măcar se pomeneşte despre noi - de bine, de rău - suntem uzi. Frisonaţi. Complexe de naţie pitică... OK, numai că tu muţi un accent. Zici: dacă te afli la o petrecere, la noi, şi se bea multă tărie... Eu spun: taie locaţia şi lasă „şi bei multă tărie". Suficient pe orice punct al globului. Deci, subiectul este Tăria...
Şi mai e un ce. Ce fel de tărie? Căci, dacă ai băut horincă multă, ăla eşti! Mai ales dacă e Crăciunul, care la noi cade pe un frig intens stimulator. Eu, la o beţie într-o familie, am prins momentul când tatăl a sărit la fiii lui cu un cuţit... Îţi ia minţile! Să ştii că avem şi „tărie moale": ţuica, tescovina gen „grappa", prietenoasă, aromată. Mai feminină. Dar „tăria tare", cea dublu distilată, numită-n Maramureş „horincă de creangă de trii ori întoarsă", aia e letală! Te face muci.
Dacă nu eşti bărbat, ci eşti „muiere", „cârpă", „cârlig de rufe"... Spun asta în cunoştinţă de cauză. Eu îs însurat de 30 de ani cu o sălăjeancă şi nu te-aş sfătui să experimentezi „draculine" şi „ghost-riderisme" lichide cu socru-meu, nici acum la 80 de ani ai lui... Eu am renunţat de mult la sportul ăsta. Mi-e dragă viaţa. Aici e ca la tenis: dacă nu o iei de mic cu antrenamentul, e grav. Te ratezi.
Un alt aspect ridicat în subsidiar de tine ar fi afirmaţia că eşti norocos că nu ai ajuns - în starea în care erai! - într-o puşcărie de la noi. Just! Că nu ştii ce e acolo. Peste cine dai. Dar, tu fiind american şi având dolari, te descurcai. Te î
