În noiembrie 2012, Bucureştiul, prin intermediul The Light Cinema, s-a conectat la seria de evenimente teatrale londoneze, marca Royal National Theatre, difuzate live, în întreaga lume, printr-o reţea de cinematografe. E foarte interesantă această modalitate. .. postmodernistă de participare teatrală, live, cu public de teatru vizionând piese jucate pe o altă scenă, dintr-o altă capitală europeană.

Dramă shakespeariană, cu personaje ale antichităţii greceşti, "Timon din Atena"*) este pusă în scenă de Teatrul Naţional din Londra, aducând conflictul tragediei antice în contemporaneitate. Nobilul atenian Timon este "clonat" într-un influent om de afaceri al prezentului, ospeţele antice devin recepţii, viaţa lui, un mecenat continuu, iar el un sponsor, iubitor de artă, căruia îi sunt recunoscute nobleţea şi dezinteresul recompensei ("the God of kindness", "the noblest mind"). E o lume aurită, tentantă, în murmurul vesel al banchetelor, unde se schimbă amabilităţi, sau se inaugurează galerii de artă, muzeul personal al lui Timon, numindu-se "Timon Room" (într-o fantezie cam cinică a imprevizibilului regizor, Nicholas Hytner, care decorează fundalul cu un tablou al lui El Greco, Christos alungând trădătorii din templu). Regie subtilă, dat fiind că piesa din epoca elisabetană e adaptată actualităţii, fără a deveni simplistă, fără a se denatura textul, reuşeşte să transmită emoţii gradate, efecte rapide, bulversante, rupturi brutale de sens, prin artificiile tehnice ale modernităţii spectacolului, dar fără a diminua intensitatea textului shakespearian.

Prin mecanismul de producere al tragediei clasice, personajul Timon este construit psihologic în limite previzibile. Structura sa, de arhetip, într-o dramă mitic-arhetipală, este evidentă şi la nivelul tramei narative, Timon nefiind un personaj individualizat, ci un simbol, într-o teleologie moralizatoare a arte