Era prin vara aceasta când autostrada Bucureşti - Ploieşti ieşea din schiţe şi se deschidea traficului.
După cinci ani de lucrări (nici acum nu este gata partea care ar trebui să facă legătura dintre Şoseaua de Centură şi Şoseaua Petricani) şi peste 400 mil. euro cheltuiţi, cei care mergeau înspre Ploieşti nu puteau crede că în sfârşit au autostrada. Printre ei, mă număram şi eu.
Nu am pretenţia că sunt un fin observator al modului în care se dezvoltă intrastructura în România, însă pot spune că pentru cineva care merge des din Bucureşti înspre Valea Prahovei (şi sunt destui), acesta a fost evenimentului anului.
Nici fără aceasta celebră de acum autostradă, Valea Prahovei nu o ducea rău din punctul de vedere al accesului. DN1 este şi acum o variantă foarte bună (şi în continuare preferată de şoferi), iar pe calea ferată durează o oră şi câteva minute spre exemplu să ajungi la Câmpina (ce-i drept, preţurile sunt discutabile).
Sunt câteva argumente pentru care utilitatea acestui proiect poate fi pusă sub semnul întrebării în contextul actual (faptul că are cam aceeaşi lungime cu DN1 şi se termină în Şoseaua de Centură când ar trebui să te ducă undeva mai aproape de centrul Bucureştiului sau că banii ar fi putut fi folosiţi pentru proiecte mult mai urgente), însă cu siguranţă acest proiect aduce mai puţine bătăi de cap pentru şoferi. Eu mă număr printre cei care văd părţile bune ale acestui proiect şi îi înţeleg utilitatea.
Păcat că a fost nevoie de 20 de ani ca autostrada Bucureşti - Braşov să înceapă să se concretizeze şi păcat că alte proiecte bat pasul pe loc.
Era prin vara aceasta când autostrada Bucureşti - Ploieşti ieşea din schiţe şi se deschidea traficului.
După cinci ani de lucrări (nici acum nu este gata partea care ar trebui să facă legătura dintre Şoseaua de Centură şi Şoseaua Petricani) şi peste 400 mil
