Luni, 10 decembrie 2012, a avut loc la Galeria UAP din Baia Mare finisajul expoziţiei Sacru Profan, semnate de sculptorul Marius Mureşan. Din voinţă artistică, dar mai ales prin finalitatea lucrărilor propuse, proiectul artistului se leagă deopotrivă de perioada (strictă a) sărbătorilor de iarnă pe care le traversăm şi de mult mai largul moment istoric în care ne este dat să trăim. Titlul, împrumutat fără nici un echivoc din opera lui Mircea Eliade, este relativ independent de „conţinutul“ expoziţiei, construită în jurul a două piese (metalice, de mari dimensiuni) antagonice şi în acelaşi timp complementare: Cristul Răstignit şi Pămîntul. Dincolo de iconografie, care este evidentă, avem de-a face cu o lucrare figurativă şi cu una abstractă, dezvoltate pe verticală, respectiv pe orizontală, şi construite prin procedee tehnice distincte. Remar­căm faptul că lucrările amintite sînt atît de puternice prin impactul vizual, încît nu se suportă reciproc una în preajma celeilalte. Intenţionat sau nu, cezura dintre cer şi pămînt a fost astfel marcată în mod artistic, subiectiv. Menţionăm şi aspectul că lucrarea aşa-zis profană nu este deloc lipsită de dimensiune sacră. Împletiturile de fier ale Pămîntului dau naştere formelor de cruce egipteană şi de cuie (ce trimit la Răstignire). Actul expunerii temporare a fost gîndit şi proiectat în mod special. Este dificil să expui în spaţiul unei galerii lucrări destinate exteriorului. În această idee, au fost create structuri speciale de rezistenţă care să permită susţinerea în poziţia dorită şi în condiţii de siguranţă a pieselor (de sute de kilograme). Folosirea lem­nului carbonizat în mod controlat, vop­sirea unui perete în nuanţă neutră pentru „primirea“ umbrelor în demnitatea lor, instalaţia de lumini şi reflectoare, instalaţia de sunet şi cea video, cu proiecţii în rotaţie continuă, recomandă un artist care nu lasă nimic