Crin Antonescu a facut un apel la parlamentari pentru o practica democratica mai corecta decat pana acum. Pentru un control al Legislativului asupra Executivului. Eficient si exigent. O solicitare cat se poate de corecta. Parlamentul trebuie sa controleze Guvernul. Si sa-i sanctioneze toate derapajele. Dar va putea? Acest obiectiv este minat de practica. De ceea ce s-a intamplat in ultimii ani. Si de inertie.
Cea mai brutala modalitate prin care este suntat Parlamentul de catre Executiv, in mod sistematic, in ultimii douazeci si ceva de ani, il constituie asa-numitele legi cadru. Guvernul isi indeplineste sarcina de initiator in materie de legislatie, propunand acte normative cu un caracter general. Parlamentul cade in capcana, le voteaza in mod mecanic, dupa care, pentru a deveni operante, actele normative sunt masiv completate prin asa-zisele norme de aplicare. Pe care le face tot Guvernul.
Iata un veritabil cerc vicios. Care loveste intr-un mod grav in insusi mecanismul democratic al actului de legiferare. Parlamentul, prin urmare, devine un fel de coada de topor in mana Executivului. Guvernul taie si spanzura, fara ca senatorii si deputatii sa-i poata cere socoteala.
Cat timp exista o buna guvernare, cat timp Executivul nu o ia razna, situatia mai poate fi tinuta cat de cat sub control. Dar ce se intampla atunci cand Guvernul este slab? Sau cand este corupt? Sau cand este minat de existenta unor parteneri aflati intr-un conflict latent? Sau ce se intampla in situatia in care unii membri ai Cabinetului intentioneaza sa faca legi cu dedicatie? In toate ipotezele de mai sus, carora li se pot adauga si multe altele, cel care in final are de pierdut este cetateanul.
Ce ar trebui sa se intample ca sa nu se mai intample? Exact ceea ce solicita Crin Antonescu. Schimbarea comportamentului parlamentar. Un Parlament ca
