Stăpînul lumii
Coada-i porneşte de la noadă
cum, de altminteri, orice coadă;
mai straniu-i că-i din cărţi de credit
făcută, – astfel că deviza
poate să-i fie: NIL IMPEDIT,
devizele fiindu-i viza
cu care circulă haihui
prin lumea care e a lui.
Invulnerabil, – nici un morb
nu-l paşte, după cum se vede.
Prin negri ochelari de orb
priveşte lumea, ce nu-i vede,
căci n-are cum să-i vadă, ochii;
nici nu aude ce-i secretă,-n
auz, bătrînu-i talkie-walkie:
o muzică, oricum, concretă,
„zurnet de bani înăbuşit“
(cum scrie,-n poezia Proză,
Bacovia). – Iată-l năduşit,
lingînd o îngheţată roză
(am zice că o cunnilinge,
de n-ar avea aspect de phallus).
E globul nostru cît o minge
în gheara-i stîngă: NULLA SALUS
se poate spune-acum, în fine.
În timp ce noi stăm la taifas
despre cumătru, el o ţine
într-un lung umblet, – cu un pas
fără odihnă,-ntins şi larg;
şi nelipsindu-i, pe cap, şapca
jocheului unui cal şarg,
luată,-ntr-un alt context, cu hapca,
după ce-l luase,-ntîi, pe şarg.
N-are amici, nici familion,
şi nu e cazu-a-l agasa
cu cel dintîiul său milion,
pe ăl de-şi spune-n sinea sa:
„Din Marea Behring în Italia,-s
trei paşi; acolo-i clima cea
mai dulce, cînd revine gerul;
tot astfel, – în Peloponez“.
P.S.
Jonathan X Uranus, alias
M. Avramescu, îi zicea
lui Skaraosky, „inginerul
ăla cu nume polonez“.
Stăpînul lumii
Coada-i porneşte de la noadă
cum, de altminteri, orice coadă;
mai straniu-i că-i din cărţi de credit
f
