- Cum era Crăciunul în copilăria petrecută în România, în anii "Epocii de Aur" Nicolae Ceauşescu, şi cum se apropie Crăciunul la Vatican pentru Monseniorul Kovács Gergely, după ce, cu ani în urmă, a primit binecuvîntarea Papei Ioan Paul al II-lea?

- "Natale cu 'e tuoje e Pasqua cu' chi vuoje" zice un proverb napoletan ("Crăciunul cu ai tăi, Paştele cu cine vrei"). Fie că îl interpretăm ca expresia faptului că ne naştem în familie, acasă, dar putem să murim oriunde, fie că îl luăm în sens strict, Crăciunul este frumos să fie sărbătorit în familie. Proverbul cu siguranţă ne transmite atmosfera Crăciunului care, într-adevăr, are ceva special şi ne îndeamnă să îl sărbătorim împreună cu cei dragi.

Cum era Crăciunul meu? Răspunsul este simplu: minunat! Eu consider că am fost un copil norocos, cu o copilărie fericită. M-am născut într-o familie de muncitori simpli şi am trăit zilele negre ale "Epocii de Aur" în condiţii de modestie şi simplitate, ca să nu spun sărăcie. Ştiu ce înseamnă să fii bucuros că poţi mânca cel puţin cartofi cu cartofi, pentru că se întâmpla să stai la coadă din zori până seara o dată la trei luni, dar poate se terminase carnea înainte să-ţi vină rândul... Dacă aveam noroc, de Crăciun chiar reuşeam să cumpărăm şi 1 kg de banane necoapte sau câteva portocale verzi, după ce stăteam la coadă ore întregi, călcându-ne în picioare unii pe alţii. Mama (nu ştiu nici azi cum reuşea) făcea minuni să pună deoparte din acea ruşinoasă raţie de zahăr, făină, unt, ouă şi lapte, distribuite strict pe tichet, ca să coacă pentru noi cozonacul de Crăciun.

Şi totuşi, în pofida tuturor "minunatelor realizări ale socialismului", Crăciunul avea un farmec al său, deosebit. Era o sărbătoare pentru care ne pregăteam săptămâni întregi şi o aşteptam numărând zilele. Şi sunt convins că nu este vorba de idealizare, că prin nostalgie amintirile ar fi deve