Nu există legendă despre Naşterea Lui Iisus în care să nu apară şi animale. Sunt de două feluri: animale care au ajutat-o pe Maica Sfântă şi pe Pruncul său şi, cele rele, care nu au ştiut să paticipe la această clipă minunată. Primele au fost binecuvântate, celelalte au primit pedepse. Atât în legendele româneşti cât şi în cele de pe alte meleaguri regăsim această situaţie.

 “Primul animal căruia i s-a atribuit un rol în povestea Naşterii a fost umilul măgar care, conform legendei, a purtat-o pe Maria spre Bethleem şi apoi L-a vegheat pe Prunc în iesle. Se crede că, potrivit profeţiilor mesianice din Isaia 1:13 şi Avacum 3:2, măgarul şi boul au îngenuncheat în faţa Copilului nou-născut.(...)”.

Există multe legende. “Despre barză, spre exemplu, se spune că şi-a smuls pene şi fulgi pentru a căptuşi ieslea; din acest motiv pasărea a ajuns să fie asociată pretutindeni în lume cu nou-născuţii. Şi măcăleandrul a vrut să-I ţină de cald micului Iisus şi, încercând să înteţească focul fluturându-şi aripile, s-a ars, astfel explicăndu-se pieptul lui roşu.(...) Privighetoarea, care i-a cântat Pruncului pentru a adormi, a fost răsplătită cu un glas sublim. Cea mai tânâră dintre cămilele pe care au sosit Magii ar fi gemut, zice-se, de oboseală, iar Pruncul Iisus ar fi hărăzit-o cu nemurire şi cu plăcuta misiune dea duce daruri copiilor în unele reiguni din Orientul Mijlociu. Din colindul aflăm cum a ajutat fiecare animal la binele micului Iisus şi al părinţilor săi. Între timp, în Ierusalim, regele Irod află despre Naşterea lui Mesia, dar declară că nu crede una ca asta decât dacă pasărea pe care se pregătea s-o mănânce o să cânte de trei ori. Un vechi colind englezesc povesteşte cum cocoşul, înveşmântat iar în pene, a revenit la viaţă şi a început să cânte.(...).”

Ajunul Crăciunului este un moment magic, în care animalele dob