Am avut benzină, energie electrică, apartamente şi alimente mai ieftine. Am avut comercianţi români care au dispărut, preţ  unic  la asigurările  auto  şi subvenţii pentru marile companii de stat. Toate s-au dus odată cu intrarea României în UE. Am primit la schimb dreptul la muncă şi liberă circulaţie, investiţii ale unor importanţi jucători globali, bani gratis pentru dezvoltare. Cum arată România şi cum trăieşte românul după şase ani de la intrarea în Uniunea Europeană?  Este aproape imposibil de cântărit cu precizie ce aveam înainte de 2007 şi nu mai avem astăzi, ce nu aveam şi am primit, dar şi ce trebuia să se întâmple bun şi încă nu s-a întâmplat. Prin prisma oamenilor de afaceri, este şi bine, este şi rău. Cele mai multe opinii din mediul de  business  înclină balanţa  semnificativ  către Uniunea Europeană. Dar mai este şi criza, care a pus în stand-by multe proiecte care ar fi putut schimba faţa României. Iar românul de rând simte, fie că s-a întâmplat ceva bun, fie ceva rău, sau chiar nu s-a schimbat nimic - cel mai bun exemplu este cel al unui pensionar, care astăzi trăieşte la fel ca în 2005. Unii chiar şi mai rău.  Toţi românii au aşteptat în primul rând salarii mai mari şi o viaţă mai bună. În 2007 şi 2008, când încă nu se bănuia că va veni o criză atât de gravă, chiar părea că se întâmplă asta. Unii au plecat cu primul tren şi s-au stabilit în ţări mai dezvoltate, alţii au avut succes în afaceri şi mai mulţi au intrat în faliment.  În unele domenii s-au schimbat multe, în altele parcă am dat înapoi. Dacă ne gândim doar la Sănătate şi Învăţământ, în ultimii şase ani s-au petrecut mai multe lucruri rele decât bune. S-au închis spitale, bugetele au fost tot mai mici, numărul absolvenţilor de liceu care au luat examenul de bacalaureat a scăzut drastic. Nici nu e de mirare când bugetul Învăţământului s-a redus de la 6% din PIB în 2007 şi 2008 la doar două