S-a scris şi se tot scrie, tuşul curge din belşug, iar cuvintele valsează graţios sau hâtru înspre o zonă gri şi ceţoasă numită „femei în Parlamentul României”.

E vremea să ne întrebăm Nu îmi dau seama de ce, dar articolele citite în ultimele zile m-au trimis cu gândul înspre rubricile meteo care anunţă diverse fenomene extreme. Rupere de nori, trăznete, fulgere adică femei care au candidat şi au obţinut un mandat parlamentar. Dar ştiţi cum e.. vremea e variabilă, imprevizibilă. Eu sunt convinsă că e timpul să discutăm despre o altfel „de vreme”. De ce? Pentru că de această dată nu timpul, ci timpurile nu mai au răbdare. E vremea să ne întrebăm (din nou) despre rolul partidelor politice în selectarea candidaţilor, e vremea să trecem de vârsta şi de atractivitatea fizică a politicienelor, e vremea să discutăm despre politici publice de gen şi despre legătura dintre acestea şi prezenţa femeilor la luarea deciziilor, e vremea să ne întrebăm despre agenda politică, despre priorităţi politice. Jurnaliştii noştri Cu niţică obidă şi (să-i zic) ciudă-n pixeli, mă uit la jurnalişti. Vă spun că a venit vremea să analizaţi agendele politice, nu cât de scurtă e fusta ori cât de mult ridică, deşi e mică, aşa cum scria mai deunăzi Grigore Cartianu. De la alegeri încoace, mi s-au strecurat în faţa ochilor mai multe texte, deşi am încercat cu obstinaţie să le driblez şi să le evit. De ce? Simplu. Pentru că nu aduc nimic nou în legătură cu candidaturile ori mandatele obţinute de femei. Nimic. Şi devine plictisitor pentru mine ca cititoare să văd încadrări repetitive. Aceleaşi reprezentări sterotipizate care exaltă înfăţişarea femeilor, care mai strecoară (câteodată subliminal) şi câte o informaţie senzual-şăgalnică despre cele care au obţinut acum mandate (vezi ridicarea politico-senzuală cartiană). Mi-am pus mâinile în cap din cauza a aceea ce am citit: dive şi fuste-mini, d