Anul 2012 a fost un an tensionat. Un an greu. Aparent, nu am progresat. Dar abia în 2013 se va vedea dacă 2012 a fost un an cu adevărat rău. Frământările politice din acest an au clarificat până la urmă o serie de opţiuni. Cât de bune sau proaste au fost acestea, se va vedea în 2013. Şi testul va fi simplu: 95% din ministere să fie conduse de aceiaşi oameni în decembrie 2013. Pentru că, aşa cum sunt aceşti miniştri - vreo 3-4 quasi-penali, alţii învechiţi, alţii figuri prea şterse pentru aceste poziţii, măcar să se bucure de o stabilitate. Să nu mai avem, aşa cum am avut în ultimii patru ani, 10 miniştri care s-au perindat la Ministerul Muncii, 9 la Sănătate şi 6 la Educaţie.
Pentru că 2012 a fost un an al instabilităţii, al unor castele construite pe nisip. Sau cel puţin aşa s-a văzut din redacţia ZF. Nici bine nu ieşeai de la un interviu cu un ministru, că aflai că a căzut guvernul. Proiecte de investiţii, iniţiative de afaceri - toate cad când şefii de companii văd că într-un an trebuie să vorbească cu trei premieri. Şi doi preşedinţi în 2012, pentru că asta a mai lipsit în acest an: după şase luni de turbulenţă, să mai ceri şi suspendarea preşedintelui. Este prea mult pentru o ţară. Oamenii sunt deja obosiţi de atâtea schimbări. Aceasta poate fi şi una din explicaţiile votului cu o majoritate covârşitoare pentru actuala putere.
Pentru business, 2012 a fost un an de aşteptare. Pentru multe companii, au continuat ajustările. Există însă sectoare care merg. Terenurile agricole, pădurile şi podgoriile României au devenit noua ţintă de investiţii pentru fondurile străine. Dar au apărut şi tranzacţii mari cu companii interesante despre care puţini ştiau că există, deşi fac business de 100-200 de milioane de euro, cum a fost Energobit de la Cluj, un grup care produce echipamente pentru energie.
Pentru bănci, de a căror bună funcţionare depi
