A mai trecut un an prin noi, vorba celor de la Compact. Un an cu mai multe ploi, decât soare. Un an început în stradă, de românii sătui de bătaia de joc a clasei politice. Un an în care, după alegeri locale, o nouă suspendare eșuată a președintelui și alegeri parlamentare, nimic nu s-a schimbat.
Ce, vi se pare că s-a schimbat ceva? Păi, haideți să vedem! În primul rând, după aceste alegeri parlamentare, noua putere se laudă că a făcut dreptate până la capăt. Dreptate pentru cine, oameni buni? Pentru USL, în raport cu PDL? Pentru Ponta și Antonescu, în raport cu Traian Băsescu? Ce înseamnă dreptate până la capăt? Pentru români, dreptate ar fi însemnat ca, din 2009 încoace, numărul de parlamentari să fie redus la 300. După alegerile din 9 decembrie, avem un Parlament alcătuit în ciuda românilor. 588 de oameni au depus zilele astea jurământul de parlamentari. 588! Deci, nu se pune problema că nu-s 300. Nu mai sunt nici 471, câți au fost în ultimul mandat. Nu, fraților, acum avem 588. Adică, aproape dublu față de ceea ce a votat poporul. Mai este vreun comentariu de făcut, în legătură cu cât de importantă este voința poporului, pentru clasa politică din România? Politicienii se șterg la fund cu voința acestui popor, pe care, atunci când e nevoie, îl cumpără, pur și simplu, cum se întâmplă în România de 22 de ani încoace, când sunt alegeri. Cum e posibil ca, timp de trei ani după un referendum care trebuie să fie un ordin pentru clasa politică, numărul parlamentarilor să crească în asemena hal? E posibil, pentru că asta nu e țară, iar ăștia nu-s politicieni, ci niște hoți grupați în triburi. Hoți capabili de orice abuz, pentru a-și conserva puterea.
Avem 588 de parlamentari. I-ați văzut cum arată? I-ați văzut cât de pregătiți sunt? Au ajuns în Parlament oameni atât de simpli (în sensul de neinstruiți), încât e aproape imposibil să ne așteptăm la vreo lege b
