Cine priveşte cu obiectivitate anul literar care se-ncheie, obiectivitate nu absolută, ci numai atât cât putem s-o avem, omeneşte vorbind, va constata că, deşi au ieşit cu întârziere de sub tipar, revistele literare nu au dispărut, în condiţile în care dispar intreprinderi sau societăţi comerciale, altele, multe decimate de criza financiarăde azi... Supravieţuirea unor bine cotate publicaţii literare ca România literară, „Viaţa românească”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare” etc. aparţinând de Uniunea Scriitorilor (publicaţii considerate de patrimoniu) este, cred, principalul eveniment literar al anului 2012, în lumea noastră, unde firescul a devenit excepţie. Câte eforturi, stratageme, eforturi ale echipei de conducere s-au consumat pentru a le menţine pe linia de plutire financiară, puţini colegi de scris le cunosc. Imaginaţia multora lucrează dezordonat, capricios, haotic, dar nu poate ignora că, dincolo de orice presupunere, realitatea e „singura prejudecată”, admisă de bunul – simţ.
Anul 2012 a fost anul centenarului Steinhardt, iar simpozioanele, inclusiv la Academia Română, dar şi la Rohia, Bistriţa, Baia Mare, Satu Mare, Cluj, la unele am participat, au marcat triumful postum al unui autor iubit de cele mai diverse categorii de cititori.Un million de exemplare s-au vândut până acum din 1990, din Jurnalul fericirii , iar seria de la Editura Polirom continuă.
A fost tradiţionalul Târg de Carte, Gaudeamus-ul apoi, unde nume ca Florina Ilis, Radu Aldulescu, Daniela Zeca, ori Mircea Mihăieş, Andrei Pippidi, Dan C. Mihăilescu, Radu F. Alexandru, Vlad Zografi, sau Marius Chivu, Radu Vancu, Vlad Moldovan, Andra Rotaru au captat atenţia publicului, la această întâlnire de toamnă, un adevărat rentree românesc. Despre traduceri, abundente, la zi, şi anul acesta, vreau să amintesc doar două, trei nume, Dinu Flămând, cu descoperirea, pentru publicul român,
