Odată încheiate alegerile cu un deznodămînt care n-a mirat pe nimeni, odată sancționat rezultatul de către forurile în drept – victoria eclatantă a USL și scorul indecent de mare al PP-DD sînt cît se poate de reale, bănuiala de fraudă n-are ce căuta aici –, ce mai rămîne de făcut e să înțelegem ce (ni) se întîmplă. Să crezi că poporul, prost și needucat, a greșit e simplu, e la îndemînă, poate, eventual, să-ți crească stima de sine – dar nu ajută la nimic, e un enunț fără valoare explicativă. Trebuie să existe cauze mai adînci și care să conducă la răspunsuri mai elaborate decît acesta. Nu am deloc pretenția că le întrevăd pe cele reale. Fac doar cîteva observații pe care le adaug celor multe, apărute în toată presa, inclusiv în revista noastră. Cine n-a votat? În afara celor care în mod obișnuit nu o fac, fie pentru că nu-i interesează îndeajuns, fie pentru că nu se simt reprezentați de nimeni, fie pentru că „oricum toți sînt la fel“ și n-au de așteptat nimic bun de la ei, acum au stat acasă și unii care în ruptul capului n-ar fi votat USL, dar nu s-au putut decide să voteze ARD nici măcar în calitate (sic!) de răul cel mai mic, penalizîndu-i fie pentru alianțele nepotrivite, fie pentru incapacitatea de a se înnoi. Inutil îi disprețuim pe votanții PP-DD. De fapt, ei sînt singurii care au luat în serios cele două mari teme vehiculate de toți politicienii: corupția și tema socială. Au răspuns la promisiunile de eradicare a corupției și a corupților și la promisiunile de viață mai bună. Sînt, e adevărat, oameni needucați și săraci, îi păcălești (cu televizorul) și-i cumperi ușor, mulți sînt simpli oportuniști. Dar înainte de a-i beșteli, la grămadă, pentru că s-au lăsat cumpărați (oare? – o fi și un pic de „pupă-l în bot și papă-i tot“), orice politician serios ar trebui să încerce să le facă o viață mai bună, abia apoi să le pretindă un vot rațional. Ce îi inter