Pentru că am fost cuminte, anul acesta am sărbătorit Crăciunul în avans, la Viena. Frumos, nu mă plâng, am văzut multe, am băut vin fiert pe săturate şi am mirosit celebrii cârnaţi vienezi, pentru că de mâncat nu mănânc, prin toate cele cinci pieţe de Crăciun prin care am trecut. Şi astea nu sunt toate, din câte am aflat. Am văzut şi faimoasele decoraţiuni luminoase de sărbători din Stephansplatz. Impresionante, într-adevăr. A fost o vacanţă de neuitat. La fel şi preţurile de la tarabele lui Moş Crăciun. De neuitat şi de neimaginat. Pot să înţeleg că spiriduşii moşului au muncit tot anul pentru decoraţiunile vieneze de sărbători, dar nu i-a obligat nimeni. Şi nu pot să nu mă întreb dacă, la anul, globurile alea de 20 de euro bucata, care nu s-au vândut acum, vor fi mai ieftine. Mă îndoiesc. Or fi ei vienezi, dar nu sunt fraieri. Comerţul nu se face din pasiune. Am văzut nişte preţuri în pieţele de la ei de mi-a stat mintea în loc. Pentru mine, este lipsă de orice fărâmă de bun-simţ să ceri 25 de euro pe un felinar puţin mai mare decât cel al piticilor din Albă ca Zăpada. Şi este incredibil că sunt turişti care dau totuşi banii pe aşa ceva. Era nebunie la tarabele din Viena. E drept, mulţi români, mai toţi privitori. Obişnuiţi cu preţurile de acasă, şi dacă au avut bani, cred că foarte puţini s-au încumetat să cumpere ceva suveniruri. Singurele acceptabile ca preţ erau cănile în care-ţi era servit vinul fiert, pentru care lăsai doi euro garanţie şi pe care puteai să le iei acasă, cu riscul să ajungi cu ele bucăţi, de la turbulenţele prin care trec bagajele înainte să ajungă în avion.

Într-adevăr, decoraţiunile de Crăciun de la tarabele frumos amenajate în toate pieţele Vienei sunt deosebite. N-am văzut în viaţa mea atâtea feluri de globuri, de toate culorile şi formele posibile, pictate manual sau îmbrăcate în catifea fină. Ghirlande şi coroniţe din cuişoar