În 2011, în preajma sărbătorilor de iarnă, Editura Curtea Veche oferea "Poveştile Reginei Maria a României": o frumuseţe de carte, creată cu migală şi bun-gust, de citit şi răsfoit cu aceeaşi încântare. Acum, când se apropie iar Crăciunul, minunea se repetă, pregătită de aceeaşi editură: "Poveştile Unei Regine" reuneşte scrierile literare semnate de Carmen Sylva, pseudonimul Reginei Elisabeta.
Cărţile au acelaşi format, mai curând de album decât de carte, cu hârtie lucioasă, paginile scrise alternează cu fotografii alb negru, cu fotografii sepia. Eleganţă şi stil se contopesc pentru a restitui poveştile Reginelor noastre. Dar Majestăţile Lor au fost şi rămân Regine de poveste: Regina Maria cea frumoasă şi înfocată, cu minte sclipitoare, Regina Elisabeta respirând blândeţe şi înţelepciune. Dacă ar fi să aleg două simboluri care să le definească aş alege Oţel şi Lumină.
Cele două cărţi le şi sugerează personalităţile atât de diferite: ilustraţiile în alb-negru din cartea de poveşti a Reginei Maria se potrivesc cu firea-i energică şi temperamentul viu, pe când ilustraţiile în sepia diafanizat dezvăluie firea potolită şi temperamentul calm al Reginei Elisabeta. Şi amândouă nasc reverii după vremuri de altădată, sporesc nostalgii după un regat pierdut şi negurile unei istorii de atâtea ori neprielnică...
"Poveştile unei regine" de Carmen Sylva se compune din naraţiuni bine cunoscute, între ele se ivesc interstiţii poetice. Sunt dispuse într-o ordine subtilă: prima pare personală şi încărcată de suferinţă greu ostoită ("Povestea unei regine milostive" ţese în filigranul ei propria dramă - pierderea copilei iubitei), iar ultima, amplă, recurge la fabulosul popular - "Robia Peleşului".
Între ele se află o poveste inspirată de Războiul de Independenţă - "Stai ! Cine-i acolo ?" ce reînvie figura lui Ştefan cel Mare: umbră protectoare a armatei române ş
