"Embleme în mişcare"
Pieţele unui oraş constituie puncte nodale ale structurii urbanistice, spaţiu de legătură între diferite zone, având de asemenea şi un caracter reprezentativ, constituit de-a lungul vremii şi în directă legătură cu istoria sa, ca şi a ţării, în general.
Acesta este şi cazul pieţelor Bucureştilor, având, cele mai multe dintre ele, un anumit specific, devenite astfel adevărate "embleme în mişcare" ale timpurilor pe care le-au străbătut şi ale spaţiilor în care se află, aşa cum vom încerca să arătăm în cuprinsul episoadelor următoare ale serialului nostru.
De la "Capul podului" la Piaţa Victoriei
Prezent pe hărţile Bucureştilor încă din 1831, drept punct terminus al "Podului Mogoşoaiei", artera deschisă de Constantin Brîncoveanu, acest spaţiu a fost numit de aceea multă vreme de locuitorii capitalei "Capul Podului".
Actuala denumire, "Piaţa Victoriei" i-a fost atribuită în 1878, alături de altele similare, în urma Războiului de Independenţă. Dezvoltarea sa a stat în legătură cu aceea a Şoselei Kiseleff. De fapt, această evoluţie, din punct de vedere urbanistic, nu a urmat, până la un moment dat, un anume plan, dovadă că această piaţă avea o formă destul de
neregulată, abia construcţiile noi din anii 1980 au reuşit să îi confere o anumită circumferinţă, iar, după modificările pe care le-a suferit în anii 1990, a devenit cel mai important punct nodal al oraşului, aici intersectându-se o serie de bulevarde şi străzi ale Bucureştilor: Calea Victoriei, Bulevardul Lascăr Catargiu, Bulevardul Iancu de Hunedoara, Str. Paris, Bulevardul Aviatorilor, Şoseaua Kiseleff, Bulevardul Ion Mihalache, str. Buzeşti şi Bulevardul Nicolae Titulescu.
De la Palatul Sturza la Palatul Victoria
Încă de la începuturile sale această piaţă era considerată drept un spaţiu privilegiat al Bucureştilor, dovadă că aici a