Azi, traim impreuna o zi speciala. 21.12.2012 este si ultima data trecuta in calendarul mayas, ceea ce a atras interpretarea multinationala de sfarsit al lumii. Apocalipsa. Desigur, nimeni cu putere de lege n-a confirmat oficial previziunea pe seama careia semeni inventivi s-au imbogatit din carti, din filme sau din click-uri. Si, totusi, daca as avea certitudinea ca azi, intr-adevar, traim ultima zi, ce mi-as dori de la lume?
In primul rand, sa-mi aduca AZI, 21.12.2012, in viata reala, amintirea copilariei dinaintea Craciunului din Trocaniul meu natal. Cu Tatau, bunicul intors din colindatul satului si satelor invecinate, ca preot de zona, obosit de drumul facut la pas printre nameti si cadelnite, dar si de firea sa greoaie si pofticioasa, gata sa parcheze nerabdator la gura sobii in asteptarea parfumului de caltabosi si a aromei de tuica fiarta.
Apoi, as vrea sa-mi revad bunica vesnic miscatoare, mica si iute ca un titirez, diametral opusa lui Tatau in dinamica plimbarii corpului pe doua picioare, apriga la treburile gospodariei, slujitoare intru cauza comoditatii mele si a celorlalti nepoti ai sai, tare priceputi in a cere totul fara a oferi nimic la schimb.
Apoi, as vrea sa retraiesc filmul nazdravaniilor alaturi de Tinel, Ileana si Cornel, frati mai mici obligati sa-mi suporte capriciile de prim nascut intr-o familie sucita, zapacita si foarte complicata, dar al carei destin curgea perfect in matca sa printr-un miracol pe care nu mi-l voi putea explica niciodata.
Visez apoi sa vad cu ochii zilei de azi joaca infinita pe ulita langa Dorus, Viorel, Costelus si alti tovarasi de copilarie, dansurile si lectiile in fata dascalilor exigenti de la Generala alaturi de baietoasa Olimpia, de prichindelul Ciobanica, de fortosul Dani Merfu si de toti ceilalti uitati si dragi tovarasi de scoala, alaturi de care traiam profund si inconstient intr-o bu
