"Iată roadele pământului bun, curat, cinstit...”
Abia născute, în primăvara anului care tocmai se încheie, târgurile de produse ţărăneşti au devenit parte a... peisajului orăşenesc. Găzduite prin pieţe, pe margini de bulevard şi în curţile unor instituţii bucureştene, ele atrag râuri de cumpărători bucuroşi să-şi aşeze în coşărci bunătăţi tradiţionale. Avem târguri, avem şi ţărani. Fără lege, fără reglementări speciale, târgurile s-au impus ca fenomen de masă, graţie presei şi televiziunilor, şi ca rezultat al trezirii interesului public pentru mâncarea sănătoasă. Orăşenii au aflat că reţetele de mâncare tradiţională sunt din nou la mare preţ, iar expresia "ca la mama acasă” îşi poate găsi un conţinut neaşteptat. Când sărbători precum Crăciunul bat la uşă, oraşul se umple de târguri. Numai Bucureştiul găzduieşte peste 20 de astfel de puncte de interes. Realitatea bate filmul, cum se spune. Au apărut profesii noi, precum "organizatori de târguri”. Şi cum iarna nu-i ca vara, nu toate târgurile au întotdeauna o poveste prea roză. Au apărut falşii ţărani, falşii ciobani, falşii meşteri. SRL - uri urbane, cu pretenţii ţărăneşti. Din păcate, întreaga povară a separării grâului de neghină este lăsată adesea doar în seama consumatorului. Astfel, se poate spune că târgurile ţărăneşti au surprins autorităţile încremenite în proiect şi au instituit reguli ad-hoc. Adică, nici o regulă. Producătorii autentici sunt îngrijoraţi. Se simt concuraţi neloial. Nu ne rămâne decât să-i încurajăm şi să-i ajutăm, cu puterea cuvântului scris, să reziste cu stoicism. Deocamdată, încă găsim destui rezistenţi care nu se dau bătuţi. Lor le închinăm aceste rânduri.
"Cunosc oameni care până mai ieri vindeau cristale Swarovski, iar acum vând telemea şi muşchi afumat «bio»”
Cecilia şi Ioan Istrate din Fundata, însoţiţi de fiul lor, Ionuţ,
