Ce rămîne din 2012? E o întrebare bună. E un an în care rămînem? Sau e unul din care am fugit? Aşa aş nuanţa întrebarea. În vremuri de criză, îndoieli şi lipsuri spiritul viu, de creaţie poate să se activeze cumva ca o compensaţie tămăduitoare. Anul 2012 are pentru mine două feţe. Chiar a mea, adică a scrisului meu, atîta cît e, şi a afinilor şi colegilor mei scriitori. Cei din mediul literar al Filialei din Arad a Uniunii Scriitorilor. Mi le asum – cum aş putea altfel – pe amîndouă deopotrivă. Ca un Ianus, zeu al uşii.

Voi începe chiar cu a doua faţă. 2012 a fost anul în care revista „Arca” a apărut, slavă Domnului, fără sincope. Vi se pare ceva normal, la mintea cocoşului? Oho, ce mers pe sîrmă trebuie să ai! Ce abilităţi comparabile, vă rog să mă credeţi, cu cele de dinainte, de dinainte de 1989, spre a te face agreat de cei puternici, cu bani, agreat dar fără să cedezi presiunilor extraliterare. Şi nu mă refer doar la cele politice, ci şi la cele ale falangei, ce se îngroaşă văzînd cu ochii, a mediocrităţilor – dar cu veleităţi mari! – locale. „Arca” a apărut în condiţiile dificile în care finanţarea culturii, mai ales a celei scrise, elitiste, cum i se spune peiorativ, are din ce în ce mai puţini susţinători generoşi, fie că vorbim de persoane fizice (pe care le linguşim spunîndu-le de fiecare dată „Mecena”), fie instituţii, consilii locale, judeţene, fundaţii, minister fantomatic al culturii, societăţi comerciale.

Apoi alt moment bun al anului 2012 a fost participarea Filialei U. S. R. din Arad la „Turnirul poeţilor din Efes”, Turcia, o iniţiativă splendidă a Uniunii, între 17 şi 27 septembrie. Andrei Bodiu, Romulus Bucur, Vasile Dan, Gheorghe Mocuţa, Ioan Moldovan şi Traian Ştef au format echipa cîştigătoare a turnirului, o competiţie amiabilă între valoroşi colegi din mai marile şi vechile filiale ale Olteniei (Craiova) şi Moldovei (Iaşi). @N_P