Însoţit de mere, de bani sau de vin, colacul este arhetipul genezei, darul cu cea mai mare încărcătură de sacralitate pe care cineva îl poate primi de Crăciun

Oferirea şi primirea colacului de Crăciun este gestul ritual care leagă sufletul gazdelor de cel al colindătorilor. Un text publicat în urmă cu 110 ani se apleacă asupra acestui străvechi obicei: “În noaptea spre Ajun, când colindează piţereii, şi în noaptea spre Crăciun, când colindează colindătorii, în tempul mai de demult, dar şi până astăzi pe alocurea, privighează oameni în casă toată noaptea cu masa pusă încărcată de bucate, tăiere, blide, cuţite etc. cum s’au aflat puse la cină când au cinat. Aceasta se face întru credinţă, cum că masa să fie tot încărcată şi dăruită de bucate peste tot anul, care se reîncepe în 25 Decemvre. Daniele ce se dau la colindători constau mai vârtos din: un colac, bani, cârnaţi şi alte cărnuri tăiate bucăţele, nuci, mere, pere, poame, struguri, ceapă, sămânţa de curcubătâ, de cucuruz etc...

Colinda, colac ori colindeţ. Astfel se numesc şi colacii ce se fac anumit pentru colindătorii piţerei şi cari între altele se dau lor drept daruri. Aceşti colaci pe la Moldova montană sunt făcuţi în forma unui “S” latinesc. Această formă de colac după cum este simbolul şerpelui. Şerpele joacă mare rol în zodiac... Colindeţ este diminutiv de la colindă, adecă colac mic de dăruit colindătorilor.  Din diminitivul acesta de “colindeţ” apoi cu înţeles de “colac mic”, trebue să presupunem: cum că la Români mai înainte timpuri s’a făcut, sau doară se face şi acum pe alocurea, un colac mai mare (doară pânea casei) numit “colindă” sau  “colacul Crăciunului”. Romanii cei vechi, colacii acei ce-i au dăruit la prima Ianuarie zeului “Ianus” asemene i-a numit “janual” de pe numele zeului. Se vede că tot acest princip l-au observat şi Românii numind de la “colindă” cu asemene nume şi colacu