Islamismul propovăduieşte, asemănător creştinismului, existenţa unui plan divin pentru creaţie şi oameni, plan care culminează cu sfârşitul lumii ca sfârşit definitiv al unui timp liniar, care precede învierea trupească şi Judecata de Apoi.

Exact înainte de aceasta, Mântuitorul Islamului, Mahdi, va domni vreme de 7 ani (9 sau 19 ani, în alte interpretari), timp în care va elibera lumea de rau, nedreptate şi tiranie. Iisus – Isa, în varianta musulmană – recunoscut ca unul din cei şase profeţi şi mesageri principali ai lui Allah, se va întoarce în corp fizic pentru a-l ajuta pe Mahdi împotriva răului.

Briza răcoroasă

care va lua viaţa Yawm al-Qiyamah – Ziua Învierii, şi Yawm ad-Din – Ziua Judecăţii, sunt prevestite prin numeroase semne, unele mai mici iar altele majore. Dintre evenimentele cele mai importante pentru sfârşitul lumii şi al timpului, în această viziune, pot fi amintite: venirea lui Dajjal (anticristul), mântuitorul fals cu un singur ochi, urmat de venirea imam-ului Mahdi şi a profetului Iisus, care îşi vor uni forţele Binelui împotriva Raului; Îngerul Israfeel, la porunca Domnului, va sufla în trompetă, iar sunetul măreţ va înspăimânta toate creaturile.

Acest moment va fi precedat de semnele minore care vor fi anunţat deja sfârşitul lumii; Pământul se va cutremura puternic, munţii se vor prăbuşi, iar interiorul său va ieşi la suprafaţă; vor fi cutremure in Est, în Vest şi, deasemenea, unul în Peninsula Arabă; un fum se va împrăştia şi îi va îmbolnăvi pe necredincioşi, abia afectându-i pe cei drepţi. Imediat după, Allah va trimite o briză răcoroasă care, cu mare blandeţe, le va lua credincioşilor viaţa, în timp ce păcătoşii vor rămâne să vadă Ziua Judecăţii de Apoi.

Atunci, în Yawm ad-Din, Pământul va fi aplatizat şi distrus, un nou Pământ va fi creat, oamenii vor fi înviaţi trupeşte şi se vor aduna, primind fiecare câte o carte a