SILVIA DUMITRESCU
"În fiecare an de Crăciun, sunt din nou copil”
Aaaa, ce întrebare frumoasă! Crăciunul e foarte prezent în viaţa mea. O sărbătoare plină de bucurii. În ce-l priveşte pe Moş Crăciun personal, cu el mă întâlnesc de ani buni pe Valea Mureşului, la graniţa dintre Hunedoara şi Arad, în casa minunată a Danei Bartzer şi a lui Dan Kreimerman, prieteni dragi şi apropiaţi. Mai vine şi Artanu (solistul trupei Partizan) cu ai lui, familii lărgite - fini, nepoţi -, şi sărbătorim boiereşte. Noi şi colindăm împreună, iar asta face întâlnirea cu atât mai plăcută. Avem un disc de colinde făcut acum douăzeci de ani, iar lumea încă nu s-a săturat de noi. Ne aduce mare bucurie faptul că putem cânta colindele acestea minunate, care de mult au fost armonizate de tatăl Danei Bartzer, Richard Bartzer, Dumnezeu să-l odihnească, unul dintre cei mai mari orchestratori şi aranjeuri vocali pe care i-a avut România. Ne place mult să ne întâlnim, să cântăm, ne place atmosfera de sărbătoare, senzaţia aceea de frig care ne înroşeşte nasurile şi ne răguşeşte puţin. Apoi, după câte o vişinată primită când mergem la colindat, prindem mai mult curaj şi ne încălzim gâturile. În final, mergem la Dana acasă şi iarăşi cântăm. Obligatoriu! Anul acesta, în familia noastră lărgită de prieteni se află şi un prichindel de trei ani, care, la rându-i, trebuie să cânte. E minunat, fiecare copil cântă la câte un instrument, fiecare om mare la altul. Iulian al nostru are nouăsprezece ani, e în anul întâi la Conservator, la pian. Şi el va cânta de Crăciun, l-am rugat doar să nu fie un concert lung şi greu, pentru că eu ţin tot postul Crăciunului şi abia aştept să mă înfrupt din bunătăţurile făcute de Dana. În fiecare an ne oferim să o ajutăm, dar ea ne refuză şi bine face, că e neîntrecută în ale bucătăriei. Anul acesta ne-a promis, printre altele, sarmale în
