Am fost la restaurantul Monna Lisa cu multa curiozitate, dupa ce niste italieni respectabili mi-au spus ca e cel mai bun restaurant italian din Bucuresti. Am avut oarecare indoiala cand am vazut ca ezitau intre Monna Lisa si Cantina Verde, dar mi-am spus ca stiu ei ce spun, si ceva ce nu stiu eu, mai ales ca la Cantina Verde am fost acum un an si jumatate si s-or mai fi schimbat multe si pe acolo – desi nu era deloc rau, ba dimpotriva!
Insa cred ca italienii cu pricina erau amici cu don Fernando, daca nu cumva erau ca acei bucuresteni care cred sincer ca La Mama e cel mai bun restaurant romanesc din Bucuresti… Nu, Monna Lisa nu e cel mai bun restaurant italian din Bucuresti. Insa nu-mi pare rau ca m-am dus la ei, pentru ca mi-a placut mancarea si mi-au placut si locul si chelnerita timida.
Restaurantul Monna Lisa e greu de gasit din prima, doar dupa niste indicatii verbale, e bine sa aveti GPS-ul in buzunar, o harta, sau sa fiti evreu si sa cunoasteti bine cartierul evreiesc de pe la Sfanta Vineri. Pentru cei mai culti, Monna Lisa e chiar in fata Teatrului Evreiesc. Cat am vazut eu noaptea, pare sa fie o constructie usoara, ca acelea pe care multi le fac fara autorizatie, ca terasa acoperita in prelungirea unei case. Restaurantul propriu-zis e in terasa acoperita, in restul cladirii fiind bucatarii sau poate si alte sali, nu stiu. Insa sala cea mare, careia i-am facut si niste poze, e frumoasa: foarte rustica, toata in lemn, luminoasa, cu cuptorul in mijloc, atmosfera de vacanta, foarte placuta unui bucurestean cu nostalgii. Daca nu ar fi fost complet gol, i-as fi pus nota maxima la ambianta.
Meniul a fost o surpriza la Monna Lisa, pentru ca acolo sunt, de fapt, doua restaurante, unul italian, in mainile chefului Jose, si unul romanesc, unde la bucatarie e Luci (probabil ca Lucian in buletin). In buna traditie bucuresteana, meniul e imens, cu
