Ce rămâne? Nu m-aş încumeta să fac asemenea previziuni cu aer definitiv. N-aş spune, aşadar, ce rămâne, ci aş alege dintre titurile din 2012 pe cele câteva care, în opinia mea, s-ar cuveni să-şi împartă titlul de carte a anului, pe genuri: Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha de Mircea Mihăieş (critică şi teorie liteară), Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste de Andrei Pleşu (eseu filosofic şi mai mult decât atât), Vieţile paralele de Florina Ilis (roman), La pierderea speranţei de Nicolae Prelipceanu şi Manuscrisul din insula Elefantina de Ion Mircea (poezie). Aceste apariţii sunt însoţite de altele care au atras/ vor atrage atenţia cititorilor şi a criticii literare. În proză: Nepotul lui Dracula de Al. Muşina, Cronicile genocidului de Radu Aldulescu, Toate bufniţele de Filip Florian, Viitorul începe luni de Ioana Pârvulescu, Omar cel orb de Daniela Zeca, Deplasarea spre roşu de Radu Mareş, Bastonul contelui de Gheorghe Schwartz, Singura cale de Nicolae Breban. În poezie: Petrecere la Montrouge de Nora Iuga, Substanţe interzise de Liviu Ioan Stoiciu, Nimicitorul de Aurel Pantea, Trecutul e o sărbătoare de Horia Gârbea, Frânghia înflorită de Radu Vancu, Douăsprzece cântece înaintea naşterii de Mihail Gălăţanu. În critică şi eseu: Târziu, departe... de Gelu Ionescu, O zi din viaţa mea fără durere de Marta Petreu, Caragiale, marele paradox de Gelu Negrea, I.L. Caragiale şi filosofia plăcerii de Dan C. Mihăilescu, I. L. Caragiale. Fatalitatea ironică de Mircea A. Diaconu, Moartea la purtător de Irina Petraş, Portrete fără rame de Nichita Danilov. Sunt de reţinut şi câteva debuturi: Marius Chivu (Vântureasa de plastic), în poezie; un cristian (Morţii mă- tii), în proză; Simona Vasilache (Cinstite obraze, moftangii şi domni) şi Mihai Iovănel (Evreul improbabil. Mihail Sebastian: o monografie ideologică), în critică literară şi eseu. Toate