Sunt ani deja de când isteria şi ura, duse până la exasperare, au devenit adevărata natură a scenei noastre publice.
Agresivitate, manipulare, duplicitate şi, pretutindeni, neîncredere, suspiciune. În acest context, formalităţile pentru numirea, după alegerile generale, a unui nou guvern, erau aşteptate de toată lumea ca un veritabil "reality show”. Ingredientele erau gata pregătite: Traian Băsescu urma să cheme partidele câştigătoare, separat, la consultări, şi nu împreună, în alianţă. Ar fi ieşit un mare tămbălău, PSD-ul şi PNL-ul ar fi ameninţat cu suspendarea preşedintelui, care preşedinte, desigur, avea el un as în mânecă, un premier-surpriză, care să şocheze opinia publică şi să destabilizeze Uniunea Social-Liberală... Scenarii peste scenarii, spectacolul se anunţa a fi unul pe cinste. Când colo, linişte! O şuetă de seară şi-apoi o consultare în grup, cu toate partidele, urmată de anunţul sec al nominalizării lui Victor Ponta ca premier, cu explicaţia că numele său fusese, de altfel, singurul vehiculat în cadrul unor discuţii "destinse” (potrivit ţărănistului Aurelian Pavelescu), respectiv "scurte şi civilizate” (potrivit lui Victor Ponta). "ARD-ul nu are nici o propunere de premier”, i-a spus Vasile Blaga lui Traian Băsescu, la care preşedintele i-a întors-o, pe ton de glumă: "Dacă spuneaţi că aveţi propunere, poate făceam un aranjament. Dar dacă nu aveţi, eu ce să vă fac?”.
Ne-am obişnuit atât de mult cu isteria, încât normalitatea ni se pare, dacă nu suspectă, cu siguranţă plictisitoare. Iar normalitatea începutului lui 2013 trebuie să fie tocmai aceea din cele câteva zile de negocieri legate de noul guvern: USL a învins la un scor care nu mai lasă loc de discuţii, după cum nu lasă loc discuţiilor nici persoana premierului desemnat, Victor Ponta, liderul celui mai bine plasat dintre partide la alegerile de pe 9 decembrie.
