Cred că, an de an, rămân, mai întâi, lucrurile care se repetă (în pofida obstacolelor) şi care se transformă treptat în tradiţie: festivaluri, colocvii (de critică, al tinerilor etc.), gale, zile, târguri de carte; unele foarte tinere, cum e Gala poeziei româneşti, altele având deja zeci de ani şi prestanţa maturităţii (căci de îmbătrânit – cu un pic de trudă – nu îmbătrânesc niciodată!) – vezi, de pildă, Zilele Eminescu (Botoşani), Zilele Liviu Rebreanu (Bistriţa), Zilele Poesis (Satu Mare) sau Festivalul Internaţional Lucian Blaga (de la Cluj, dar şi de la Sebeş-Alba). Cele de mai mică anvergură, puzderie, asigură zumzetul de fundal şi întreţin focul mocnit al interesului pentru literatură. Cât despre Literatura română vie – e un proiect care a început bine şi nu pot decât să sper că se va repeta, fiindcă Cetatea îşi va fi dat seama cât din prestigiul ei se datorează culturii vii.
Mai rămân cărţile breslei, adică almanahuri, antologii, dicţionare. Ele se adună una câte una pe un raft de referinţă şi sunt sau pot deveni oricând cărţi de vizită ale comunităţii scriitoriceşti. Voi pomeni doar Promenada scriitorilor (editată la Filiala Cluj), cartea Colocviului romanului românesc (pe care n-am văzut-o încă, dar comunicările promiteau consistenţă), documentul de vacanţă Marea scriitorilor. Între Olimp şi zidul Puterii, coordonat de Oana Cucu-Oancea.
Rămân, apoi, cărţile de autor. Au ieşit în faţă cele – noi sau reeditate – dedicate Centenarului Caragiale de Mircea Tomuş, Gellu Negrea, Vasile Gogea, Dan C. Mihăilescu, Mircea A. Diaconu, Marta Petreu, Ştefan Cazimir. Alte titluri cărora le prevăd durarea. La zona criticii şi eseisticii: Mihaela Ursa, Erotikon. Tratat despre ficţiunea amoroasă; Claudiu Turcuş, Estetica lui Norman Manea; Mihai Iovănel, Evreul improbabil. Mihail Sebastian – o monografie ideologică; Mircea Mihăieş, Ce rămâne. William Faulkner şi
