Daca omenirea nu s-a temut in anul 1000, care avea mai mult temei sa fie ultimul din calendar, nu vad ce rost ar avea sa ne infricosam acum... Eu unul nu stiu daca voi mai exista si maine, asta nu prea are importanta, dar pentru supravietuitori (fiindca vor exista si supravietuitori ai Apocalipsei) m-am gandit la o bibliografie a temei. S-a scris mult despre sfarsitul lumii, tomuri groase ori subtiri, randuri infricosate, mahnite sau lipsite de orice emotie. Istoricii, teologii, filosofii si literatii nu au ocolit momentul apocaliptic. Asadar, ideea ca lumea are un final, un capat in timp, nu este catusi de putin noua. Profetii l-au vestit adesea, prezicatorii n-au obosit niciodata sa ne vorbeasca despre un iminent sfarsit, oamenii de stiinta au evocat inevitabila racire a soarelui. Este cazul sa cadem in depresie? Nicidecum. Pentru crestini, nu este nevoie de calculele mayasilor si de calendarul lor perfect, a carui ultima data pare a fi 21 decembrie 2012, spre a-si inchipui cum va fi un atare eveniment. Ei pot deschide oricand Biblia. Ultima carte este chiar Apocalipsa lui Ioan Teologul: o prezentarea amanuntita a intamplarilor ce vor precede Sfarsitul (adevaratul Sfarsit). Este o scriere magnifica, de o intensa frumusete literara. Cine nu-si aduce aminte, cu un fior, momentul deschiderii celor sapte peceti? Cine a uitat oare consecintele ruperii pecetii a sasea? Iata, citez doar un pasaj: "(Mielul) a desfacut pecetea a sasea si s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de par si luna intreaga s-a facut ca sangele. Si stelele cerului au cazut pe pamant, precum smochinul isi leapada smochinele sale verzi, cand este zguduit de vijelie. Iar cerul s-a dat in laturi, ca o carte de piele pe care o faci sul, si toti muntii si toate insulele s-au miscat din locurile lor" (Apocalipsa, 6: 12-14). Poti citi ceva mai impresionant? Apocalipsa este, negresit, un