Stau şi îmi storc creierii să-mi dau seama cu ce voi rămâne după acest an şi, în afară de zăpada din februarie, protestele de la început de an, arestarea lui Adrian Năstase, scandalul politic şi deschiderea proiectului Palas din Iaşi nu-mi dau seama ce ar mai putea fi consemnat. Nu m-aş fi aşteptat în februarie ca pe o stradă din Bucureşti să poţi rămâne împotmolit în maşină timp de câteva ore, dar am trecut şi prin asta. Pe de altă parte, pot să spun că în mai mi-a "picat faţa" când am văzut proiectul Palas din Iaşi, cu toate că "ploaia" din magazinul H&M tot eu am filmat-o şi am transformat-o în ştire. Dascălu a construit acolo un proiect pe care un investitor străin nu l-ar fi făcut în România deoarece strict financiar investiţia nu are acoperire - randamentul este prea mic. Dar el l-a făcut că era în oraşul lui şi poate dintr-o ambiţie tipică moldovenilor. Am mai scris-o: mi-aş dori un asemenea proiect şi în Bucureşti. În Capitală, în schimb, când Adrian Năstase era adus pe targă la Floreasca, în urgenţă, în seara cu tentativa de sinucidere, tocmai plecam de la redacţie după o predare la Business Construct. La câteva sute de metri, pe Dorobanţi, se afla coaforul în care un poliţist îşi omorâse recent soţia. Obosit fiind, mi se părea că trăiesc în lumi paralele. Aceste evenimente au contribuit poate şi la "reve­laţia" că poporul român chiar nu este cu nimic mai special decât altele, cum ne place deseori să credem. Românii pot fi de toate felurile: inconştienţi, laşi, cu magnet pe claxon, tupeişti, inteligenţi, dedicaţi, muncitori, dacă sunt motivaţi, cum se întâmplă de altfel şi în alte ţări. Specială este doar legătura pe care fiecare dintre noi o are cu oamenii şi locurile în care a crescut, a evoluat şi, eventual, şi-a creat o familie. Iar această legătură se consolidează mai mult cu timpul. Pentru mine, dar şi pentru o întreagă generaţie cu speranţe şi a