Unul dintre martorii inteligenţi ai perioadei de după Revoluţia Română şi care a putut face o analiză lucidă, pertinentă şi persuasivă a acelor zile frâmântate este Claude Karnoouh, sociolog şi antropolog francez, cel care a locuit mulţi ani în ţara noastră. Viziunea lui asupra unei Românii trezite din somn se regăseşte în excepţionalul volum de analiză intitulat "Inventarea poporului-naţiune. Cronici din România şi Europa Orientală, 1973-2007", publicat, în 2008, la editura pariziană "L'Hartmann". Cartea descrie, între altele, primul contact al autorului cu România, în 1971, la un colocviu universitar. Partea cea mai agreabilă a reuniunii a constituit-o "călătoria de lux" primită din partea lui Miron Constantinescu, "numărul cinci" în Biroul Politic al CC al PCR. O călătorie cu maşini Volga, avându-i ca ghizi pe reputaţii Henri Stahl şi Mihai Pop. Un "superturism cultural" - ne mărturisea profesorul într-un recent interviu, superturism în cursul căruia a cunoscut România aşa cum voiau liderii comunişti s-o cunoască, dar şi mai mult decât atât. "M-a frapat, spune Karnoouh, faptul că, într-o ţară în care mottoul era «să facem tabula rasa», existau, totuşi, atâtea locuri frumoase şi neatinse. Pentru că eu veneam din Franţa, unde ţărănimea fusese «lichidată» încă din 1970; nu ca muncă, dar dispăruseră tradiţile, cultura rurală..."

În Maramureş, unde a avut ambiţia să revină, un an mai târziu, pentru cercetare, a descoperit lumea rurală a secolelor al XVIII-XIX-lea în stare pură. Şi-a făcut, în satul Breb-Maramureş, prieteni pentru o viaţă, şi-a crescut copiii în mijlocul lor, vorbind, trăind româneşte. După ani de cercetare sociologică şi folclorică (în ascuns, făcea un studiu de "istorie politică a familiei"), Karnoouh a fost nevoit să plece din România, presat de ostilitatea Securităţii, care îl consideră indezirabil şi lipsit de suportul logistic al Academ