Scris de Simion Todoca - Prima zi a manifestărilor dedicate marcării revoluţiei din decembrie 1989 a decurs într-o atmosferă de reculegere şi pioşenie, în concordanţă cu importanţa- din ce în ce mai estompată – a acelor zile fierbinţi care au schimbat destinele celor care au trăit vremea trecută şi le-au definit pe cele ale tinerilor care nu ştiu ce şi cum a fost.

O mână de oameni cărora Dumnezeu le-a refuzat privilegiul de a fi martiri, hărăzindu-le soarta de martori (i-am citat aproximativ pe ÎPS Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului şi Valentin Voicilă, pe care îmi permit, fără conotaţia religioasă, să-l declar arhanghel al deşteptării arădenilor )au refăcut, punct cu punct, traseul revoluţiei arădene .

Ziua s-a încheiat în faţa Palatului Administrativ, la Monumentul Martirilor, unde ÎPS Timotei Seviciu a oficiat, alături de părintele Vasile Pop, consilier cultural al Arhiepiscopiei, slujba de pomenire. Neexistând staţie de amplificare, s-au auzit mai bine copiii care colindau la câţiva metri distanţă, pe scena de pe platou. Sigur, aşa cum a spus şi Valentin Voicilă, acei prunci sunt rodul revoluţiei, iar dreptul ca ei să colinde, nu despre Moş Gerilă, ci despre Moş Crăciun şi Pruncul IIsus a fost câştigat de către cei care tocmai erau comemoraţi. Chiar aşa, din moment ce programul manifestărilor dedicate revoluţiei a fost aprobat de către autorităţi, era greu ca acei copii să bea un suc la Primărie sau la Prefectură în timp ce se oficia slujba? Revenind, nu degeaba am scris în titlu despre aciditate.

Dacă Valentin Voicilă, aşa cum îi stă bine, a dat cu barda în cei care au încercat şi încearcă în continuare să ne fure revoluţia, ÎPS Timotei Seviciu a filosofat, clătinând din cap, a mustrare, despre viaţa “mai potrivită” pe care ar trebui să o avem, în concordanţă cu sacriciul făcut. Vom reveni cu discuţiile private ale lui Valentin Voicilă