Pe 27 decembrie , de ziua Sfântului Ştefan, s-a născut Ovidiu Iuliu Moldovan. Am fost colegi la actorie. La clasa profesorilor A. Pop Martin şi Octavian Cotescu. Am fost prieteni. Avea vocaţia prieteniei. După ce am terminat Institutul, el era singurul care-l vizita pe maestrul nostru foarte bătrân şi foarte bolnav. După fiecare vizita, mă suna şi-mi povestea tot. Deşi trăiam grăbit, şi mi se părea că alte lucruri sunt importante,mă uimea această responsabilitate a lui, a întreţinerii legăturii de rudenie cu profesorul.

Era bună creştere, era ceva mai mult?

Ovidiu era un bun prieten. Deşi suferise şi el şi mama lui foarte mult, Ovidiu credea în prietenie. Şi era lacom în prietenie. Se agaţă că şi cum i-ar fi fost frică de singurătate. Şi totuşi era un singuratic.

Era din Cluj. Şi nu mai avea tată. Dispăruse când el avea trei ani. Dincauza politicii.

În timpul studenţiei, de câte ori îl căuta cineva jos la poartă(laPodul Izvor era Institutul de Teatru deasupra Teatrului Bulandra)mă luă cu el, să nu fie singur. ţin minte că avea o emoţie care mă tulbura. Tremura şi murmura: "poate că e tata"şi asta nu s-a întâmplat doar odată.

Ovidiu Iuliu Moldovan - Grebenişan.

Asta a fost numele lui la Institut. Moldovan era un nume periculos. Cei rai sopocaiau că era numele unui răufăcător, un distrugător. Ovidiu l-a aşteptat înfiecare zi a vieţii sale! În faţa ochilor mei, filmul se derulează încet, fiecare imagine este pregnantă şi obsesivă, e tulburătoare.

Nu-l cred decât viu. În timp ce scriu vreau să pun mâna pe telefon să-l întreb "mai ştiu eu ce".

Rolul predestinat căruia i s-a dăruit cu totul a fost Caligula de Albert Camus. A jucat rolul la vârsta ideală, 41 de ani. ?ntr-un spectacol extraordinar în regia lui Horea Popescu. Acesta mărturisea :

Caligula a aşteptat actorul. Adică pe Ovidiu