Nu am avut nici o clipă pe durata celor aproape patru luni de curs la Şcoala de limbi străine a armatei britanice de la Beaconsfield senzaţia de perfidie a străvechiului Albion. Dimpotrivă, am simţit acolo în Anglia, pe viu, ce înseamnă cu adevărat politeţea firească, cultul pentru lege (acolo nu sunt lucruri interzise, ci doar legale sau ilegale) şi tradiţie şi nu în ultimul rând, trăinicia lucrului făcut cât mai bine cu putinţă, toate aceste trei concepte (politeţea, respectul legii, lucrul foarte bine făcut) fiind aproape străine civilizaţiei mioritice. Mi-am dat seama de toate aceste lucruri vorbind, privind, gândind cât mai mult cu puţinţă în mijlocul acelei civilizaţii insulare despre care mă întrebam mereu ce calităţi miraculoase a avut astfel încât a reuşit în secolul XIX să stăpânească jumătate din planetă şi pe care să continue să o influenţeze şi astăzi.

Probabil că şi alte ţări-mamă ale unor culturi decisive pentru umanitate precum Germania sau Franţa, procedează la fel în cazul cursurilor de limba germană sau franceză pe care le găzduiesc (adică le sponsorizează integral) pentru studenţii civili sau militari străini, adică folosesc cursul nu doar pentru stricta învăţare a limbii străine, ci şi pentru a-i convinge şi inocula pe respectivii studenţi (care - aşa cum s-a întâmplat adesea - poate vor ajunge mari lideri în ţara lor) asupra forţei şi valorilor culturii şi civilizaţiei respective. Concret, pe timpul cursului de limba engleză de la Beaconsfield, la două săptămâni, miercurea, guvernul Maiestăţii Sale, ne urca pe toţi studenţii în autocare şi ne asigura (plată biletului de intrare deloc ieftin, ghid autorizat cu explicaţii, sandvish la pachet pentru prânz) câte o vizită la unul din numeroasele puncte de maximă atracţie, nu doar turistică, dar si culturală, representative pentru Marea Britanie. Aşa am fost duşi şi lămuriţi la faţa locului